• Administratie
• Agronomie
• Astronomie
• Automatica

• Biologie
• Chimie
• Contabilitate
• Drept

• Economie
• Engleza
• Filozofie
• Finante-Banci

• Fizica
• Franceza
• Geografie
• Informatica

• Istorie
• Jurnalism
• Management
• Marketing

• Matematica
• Mecanica
• Medicina
• Psihologie

• Publicitate-PR
• Religie
• Romana
• Stiinte Politice

Vezi toate materiile

Home : Referate Istorie : Afrodita

Afrodita

Afrodita (gr. Ἀφροδίτη; lat- Venus, -eris). Zeiţa iubirii şi a frumuseţii, prezentată în Iliada ca fiica lui Zeus şi a Dionei. Scriitorii mai tîrzii povestesc însă că s-a născut din spuma mării, de unde i-ar proveni şi numele (Platon, Cratylos, 406: &q>p6g, „spumă"). Potrivit lui Hesiod (Teogonia, 188), Afrodita s-ar fi născut din Uranos.

Plămădindu-se în mijocul valurilor, s-ar fi deplasat mai întîi către insula Citera, iar mai apoi către Cipru, unde a ieşit din apă, făcînd să răsară sub tălpile sale o iarbă moale. Potrivit unei alte versiuni (Aelianus, De natura animalium, 14.28), Afrodita s-ar fi născut dintr-o scoică, şi tot într-o scoică a fost dusă în insula Citera.

În epoca clasică, scoica era sacră pentru această zeiţă, inclusiv datorită asocierii cu Nerites, singurul fiu de sex bărbătesc al lui NEREU, care trăia în adîncurile mării şi a cărui tovarăşă a fost zeiţa înainte de a ieşi din spuma mării, întrucît Nerites a refuzat să o urmeze pe pămînt, Afrodita 1-a transformat în scoică.

Introdusă imediat după ivirea sa pe pămînt în lumea zeilor, Afrodita a devenit soţia lui Hefaistos, pe care, însă, potrivit versiunii homerice a mitului, 1-a trădat foarte curînd cu Ares (pentru detalii vezi HEFAISTOS). Din unirea Afroditei cu Ares s-au născut Harmonia, ce personifică echi¬librul dintre tendinţele contrarii ale părinţilor săi şi a fost soţia lui Cadmos,întemeietorul Tebei, şi, de asemenea, Fobos şi Deimos, Eros şi Anteros.

Capabilă să-i domine pe toţi zeii Olimpului (cu excepţia Atenei, Artemisei şi a Hestiei), Afrodita este legată de toate întîmplările mitologice care au în centru tema iubirii: tradiţia aminteşte iubirea sa pentru Dionysos, Poseidon şi Hermes, din lumea divină, şi pe aceea pentru ADONIS şi ANHISE dintre muritori. Din dragostea din¬tre Afrodita şi Anhise, un preafrumos păstor troian, s-a născut Enea, care a avut mereu în Afrodita o ocrotitoare plină de înţelegere.

Dacă Afrodita trezea iubirea oriunde ar fi apărut, ea era, de asemenea, ţinta ostilităţii şi geloziei zeiţelor olimpiene. Dintre acestea, cea mai îndîrjită s-a arătat Hera, din cauza alegerii lui Paris, care i-a acor¬dat Afroditei şi nu reginei zeilor, mărul frumuseţii .

Afirmarea cultului zeiţei iubirii are cu siguranţă un substrat pregrecesc. Mai ales tradiţia referitoare la naşterea Afroditei şi la puterea sa asupra inimilor omeneşti poate fi pusă în legătură cu unele mituri orientale şi cu zeităţi precum Ashtoret sau Ishtar, cunoscute în Occident sub numele Astarte, care se pretează inclusiv din punct de vedere lingvistic la o corelaţie cu numele Afroditei.