
Aluminiul este cunoscut înca din antichitate şi era utilizat de cǎtre greci şi romani. Denumirea de aluminiu vine de la latinescul “alumen” care este folosit pentru a denumi substanţe astringente. Primele încercari de separare ale aluminiului dateazǎ din anul 1810 şi apartin fizicianului englez Davy , care a efectuat electroliza hidroxidului de aluminiu uşor umezit, dispus într-o atmosferǎ de hidrogen, într-o pila Volta, folosind în calitate de anod platina, iar în calitate de catod, o sarmǎ de fier. În urma acestui proces s-a obţinut un aliaj Aluminiu - Fier, din care insǎ nu s-a reusit sǎ se separe aluminiu.
Aluminiul a fost descoperit prima data în anul 1827 de un chimist german Wohler care a obţinut primele 30g de aluminiu sub formǎ de bobite. În anul 1854 Saint-Claire-Deville, a folosit metoda lui Wohler pentru obţinerea industriala a aluminiului, inlocuind potasiul cu sodiu, iar clorura de aluminiu, instabilǎ şi higroscopicǎ, cu clorurǎ dublǎ de aluminiu şi sodiu.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, metoda lui Saint –Claire-Deville a fost înlocuitǎ, fiind aplicat procedeul de extragere a aluminiului prin electroliza aluminei dizolvatǎ în criolitǎ topitǎ, procedeu aplicat şi în prezent în metalurgia acestui metal.
1810 – Davy obţine aliajul fier-aluminiu pe cale electroliticǎ;
1821 – Berthie descoperǎ bauxita;
1824 – Oersted obţine în stare elementarǎ metalul;
1827 –Wohler produce aluminiu sub formǎ de pulbere prin reducerea cu potasiu a clorurii sale;
1854 – Sainte-Claire-Deville toarnǎ primul lingou de aluminiu;
1886 – Herault şi Hall descoperǎ şi breveteaza procedeul de electrolizǎ a aluminei dizolvate în criolitǎ topitǎ;
1890 – Bayer descoperǎ procedeul de fabricare a aluminei prin atacul bauxitei cu soluţii de sodǎ causticǎ;
1903 – Odam realizeazǎ sudarea autogenǎ a aluminiului cu ajutorul fluxurilor;
1905 – Betts stabileste principiile rafinarii electromagnetice a aluminiului;
1905 – Claessen demonstreaza posibilitaţile de îmbunataţire a proprietaţilor aliajelor de aluminiu prin cǎlire;
1906 – Wilm aplicǎ aluminiului aliajul tip duralumin tratamentul termic de cǎlire şi îmbǎtrânire;
1911 – De Saint-Martin determinǎ principiile de bazǎ ale anodizǎrii aluminiului şi aliajelor sale;
1920 – Pacz imbunǎtǎţeste proprietaţile aliajelor de aluminiu-siliciu prin modificarea cu sodiu;
1920 – Hoopes – elaborarea aluminiului de inaltǎ puritate;
1926 – Soderberg introduce la electroliza anozi continui;
1932 – Gadeau aplicǎ pe scarǎ industrialǎ tehnologia de rafinare electroliticǎ;
1938 - apariţia unor publicaţii despre proprietaţile aluminiului ultra pur.
Principalul minereu din care se extrage aluminiul este bauxita, conţine aproximativ 60% aluminiu. Bauxita se gaseşte în munţii Bihorului, Grecia, Turcia şi în Ungaria.
Nota:Textul de mai sus reprezinta un extras din referatul "Aluminiul si utilajele din aluminiu". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau referatul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti aici:
raporteaza o eroare
Pentru mai multe referate vizitati referate Clopotel, referate de nota 10