Aprecieri - Repere critice - Ion Creanga

Pompiliu Constantinescu, Ion Creanga:“ In Ion Creanga vedem astazi pe primul romancier al literaturii noastre, pe primul creator de epos, nu in timpul istorico- literar, ci intr- o durata spirituala, fiindca romanul lui Filimon anticipeaza cu doua decenii Amintirile.

Satul lui Creanga este anterior, ca psihologie si asezare sociala, fata de orasul ciocoilor lui Filimon, iar amandoi sunt cititori a doua structuri si traditii de sensibilitate in proza romaneasca[…].
Creanga observa exclusiv natura umana; geniul lui lucid, muscator, spiritul realist si umorul lui melancolic releva un moralist.

Narativ si observator prin excelenta, Creanga este un psiholog in miscare. Forta lui creatoare este epica, iar neuitatele tipuri din Amintiri sunt prinse in structura lor etica. Mama, tatal, fratii, bunicul si bunica, matusile si megiesii cresc in esenta lor morala, cu insusirile si defectele fundamentale ale taranului legat de realitatile tangibile ale satului si profesiei.

Creator de tipuri, Creanga va aplica aceeasi observatie, calma si muscatoare , asupra colegilor, dascalilor, asupra popilor si catorva tipuri pitoresti, poetizandu- i numai in potenta imaginatiei tinzand spre epos. Amintirile sunt o epopee a satului si o atitudine a sensibilitatii, o acceptare a vietii, in ecourile ei profund umane, cu filozofia ei resemnata.

Umorul lui Creanga este insusi umorul vietii, al acestui fenomen organic, in care durerea si bucuria, raul si binele, prostia si inteligenta, umbra si lumina se imbratiseaza alternativ, ca s- o exprime in toata realitatea.

Oamenii lui Creanga sunt vii ca viata, schimbatori ca ea, naturali ca radacinile ei, de care nu se pot desprinde. Ion Creanga este autentic fiindca este firesc, este clasic fiindca este nuantat in omenesc si este mereu proaspat, fiindca intuitiile lui sunt insesi intuitiile naturii omenesti.”