Aspirina

Trimis la data: 2006-05-30 Materia: Chimie Nivel: Liceu Pagini: 5 Nota: / 10 Downloads: 7127
Autor: Delia Mitea Dimensiune: 13kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
Referat despre Aspirina
Ca în fiecare lună, in ultima joi, la ora ceaiului (ora 17,five o clock) la intrarea clădirii era gazduită celebra Royal Societz din Londra. Era vara anului 1763. Pentru acea seară doctorul Stone anunţase că va prezenta un raport in legatură cu succesele pe care le obţinuse, în practica sa medicală, obţinute din scoarţa de salcie.

Referat despre Aspirina
Pornise, în cercetarea sa, de la ipoteza bazată pe credinţa foarte bine înrădăcinată la ţară, în rândul tămăduitorilor locali,ca fiecare plantă medicinală posedă o „semnatură” miraculoasă, menită să o predestineze unei anumite boli, stric legată de „semnul”plantei. Astfel, plămânărica, cu frunza sa de formă şi coloraţie asemanătoare plămânului este „destinată” să indece bolile de plămâni, pe când salcia,care creşte in locuri mlăştinoase,umede, pe malul apelor,ei bine, era şi ea bună de ceva.

Stând cu radacinile într-un teren atît de umed, nu putea să nu aibă nici un efect asupra celor ce se îmbolnăveau după ce au fost nevoiţi să stea cu picioarele în apă, sau să se ude la picioare. Toţi făceau febră după ce se imbonăveau, iar „frigurille” reprezentau forma cea mai gravă a bolii. Mai mult, doctorul Stone observase că scoarţa de pe ramurile salciei are un gust amar. Or, el ştia că din Peru, se putea obţine, prin corăbiile care îndrăzneau să străbată pustietăţile de apă ale Oceanului Atlantic, bântuit de brigatinele piraţilor, o scoarţă de culoare roşie. Şi aceasta era foarte amară la gust. Se numea scoarţă de China, nu pentru ca era de origine chineză.

Stabilind o apropiere între cele două scoarţe, Stone a cules coaja de pe ramurile salciei, a uscat-o, a pulverinazat-o şi cu ajutorul său a preparat macerate în apă, la cald. A îndepărtat apa prin evaporare şi ce a rămas, în retortă, a administrat bolnavilor săi de „friguri” sau care, din diverse pricini, făceau temperatură. Aşa cum se aşteptase, de altfel, febra scădea de fiecare dată. Scoarţa de salcie se dovedise un bun febrifug desi, în treacăt fie spus nu avea nimic de-a face cu malaria (friguri de baltă). În epoca la care ne referim, când doctorul Stone îşi trata bolnavii săi cu extrate de salcie, germenul malariei nu era încă cunoscut.

În orice caz, comunicarea sa a fost ascultat cu mult interes şi, după terminarea lecturii, întrebările au început să curgă. Stone avut succes, rezultatele sale au fost consemnate în analele societăţii raportul depus la arhiva acesteia, şi viaţa şi-a văzut mai departe de treburile sale. Peste 70 de ani însă, cam prin 1829, aveau să se declanşeze o serie de întâmplări, aparent fără nici o legătură între ele. Farmacistul francez H. Leroux, jucându-se cu coaja de salcie, preparase şi el extracte în laboratorul farmaciei sale. În urma unui şir de experinţe, el reuşeşte să obşină în paharele de sticlă, o substanţă de culoare albă, frumos cristalizată în ace subţiri sau în rozete.

Cam tot atunci, un alt farmacist, de data aceasta elveţian, pe nume Pagenstecher, distila florile de sânziene (Spirea ulmaria), atât de frumos mirositoare. Din lichidul de distilare, după răcire, se ridicau la suprafaţă picături uleioase de aldehidă salicilică,lichid care amintea de mirosul sânzienelor. Apoi germanul Karl Jacob Löwing, a luat aldehida salicilică, a tratat-o cu permanganat de potasiu,a adăugat ceva acid sulfuric şi a pus totul la fiert. După răcire, lucitoare, de aceeaşi culoare albă ca şi cristalele din salcie, ale lui Leroux. Erau de acid salicilic.

După un sfert de veac de încercări, H. Guerland reuşeşte sa reproducă prin sinteză, în retortă, şi pornind de la fenol, acidul salicilic, pentru care Löwing foloise insă o substanţă naturală. Fenolul se obtinea, prin distilarea uscată sa cărbunilor de pământ pentru producerea gazului de iluminat. Pe de altă parte, farmacistul alsacian, din Strassbourg, Charles- Frédéric Gerhardt, s-a apucat să acetilieze acidul salicilic. Folosind anhidra acetică şi iaraşi acidul sulfuric a obţinut ceea ce la analiza chimică s-a dovodit a fi acidul acetilo-salicilic. Acesta, acidul salicilic, aldehida salicilică din sânziene şi substanţa lui Leroux, care între timp căpătase denumirea de salicină, toate aveau aceeaşi structură chimică de bază.

Calea catre obţinerea aspirinei fusese strabătută. Mai trebuia consacrarea. Aceata a avut loc abia în 1876 când L. Rien şi S. Striker au demonstrat să acidul acetilo-salicilic, adiministrat bolnavilor reumatici care febricitau, făceau să scadă temperatura întocmai ca şi salcina, dar de mai mare intensitate. Substanţa, care până atunci satisfăcuse numai fantezia unor cercetători de laborator, devine, peste noapte, un medicament. Şi incă un medicament bun! Era cerută din ce în ce mai mult. Bolnavii o cerau,medicii o prescriau, dar numai câţiva farmacişti puteau să acetileze acidul salicilic. Atunci, în anul 1893, Felix Hofmann, chimist la firma Bayer din Leverkusen, a reuşit să elaboreze un proces tehnologic pentru obţinerea acidului salicilic acetilat, astfel ca acesta să fie preparat in cantităţi îndestulatoare, la scală industrială.

Şi deoarece, pe această cale, devenea un articol comercial i s-a dat o denumire adecvată. Pentru ca era obţinut prin acetilarea acidului salicilic şi, iniţial, acesta fusese preparat pin oxidarea aldehidei salicilice din Spirea, a fost botezat ASPIRINA. Celebra aspirină, de atunci, din 1893, a fost fabricată şi utilizată în cantităţi care, probabil, acum nu mai pot fi socotite. Scoasă din taina milionelor de celule infime din care este alcatuită sacia şi de unde la început nu se lăsa furată naturii decât cristal cu cristal, acum, pentru alinarea durerii, ea se încarcâ în vagoane.

Mai întâi vagoanle vin în fabrică. Ele au plecat din rafinării de petrol, din păienjenişul de conducte, coloane şi retorte sau din constelaţia de lumini cu flăcări uriaşe arzând roşu pe orizont, noaptea. Aduc în cisternele lor pântecoase fenol. Acesta se întâlnelşte, în cuptoarele duduind sub presiunea arzătoare al focului, cu dioxidul de carbon (CO2 ), acidul cel mai răspândit din lume. În loc de presiune dioxidul de carbon, se lipeşte de fenol şi din contopirea unui gaz şi a unui lichid se nasc, în procesul termic cristelele mătăsoase a acidului salicilic.

Am pornit de la natură şi acum, noi oamenii, copiindu-i modele, fabricăm în retortele noastre mii şi mii de tone de substanţe naturale. Bubuitul cuptoarelor în care moleculele de fenol şi dioxidul de carbon sunt înghesuite la 125˚ şi 6 atmosfere se aude de departe. Ca să nu mai vorbim de huruitul motoarelor de şuieratul aburilor ce scapă sub presiune, de atmosfera care ustură la ochi sau de fierbinţeala recipientelor în care se naşte acidul. Dus în alte părţi ale fabricii, el este fiert în alabicuri uriaşe, cu anhidridă acetică, în prezenţa catalizator, adevăraţi cărăuşi de grupări active.

  • pag. 1
  • pag. 2
  • pag. 3
  • pag. 4
  • pag. 5

Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Filmulete haioase Filme, poante si cele mai tari faze Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

Referat.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat politica de confidentialitate pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles