Baltagul

Baltagul - Sursele folclorice i-au furnizat lui Mihail Sadoveanu doar câteva dintre motivele epice structurate – Conflictul dintre ciobani, furtul turmelor, căutarea păstorului ucis , câinele credincios, femeia voluntară etc. Cea mai puternică influenţă este exercitată de vechile noastre mituri funerare sub a căror autoritate este aşezată întreaga construcţie epică.

Baltagul este romanul unei căutări . Căutarea are loc pe parcursul unei călătorii care reprezintă axa simbolică a romanului, deoarece, în drumul ei, Vitoria participă la un botez, la o nuntă şi, în cele din urmă, la o înmormântare. Semnificaţia simbolică este ascunsă de intriga poliţistă pe care o implică faptele epice: o crimă ipotetică, săvârşită de autori necunoscuţi, într-un loc necunoscut. Vitoria capătă în aceste circumstanţe rolul detectivului, care , reflectând drumul parcurs de Nechifor Lipan, încercă, să afle când şi unde a fost ucis soţul ei. G. Călinescu vede în eroina romanului lui Sadoveanu un „Hamlet feminin”.

Subiectul romanului este reprezentat de moartea lui Nechifor Lipan care dă curs tuturor momentelor subiectului. Faptul că Nechifor nu se mai întoarce acasă determină reacţiile Vitoriei Lipan, inclusiv călătoria în care porneşte, convinsă că numai moartea explică dispariţia lui. Sarcina pe care şi-o asumă Vitoria este aceea de a-i afla trupul şi de a îndeplini vechile obiceiuri destinate în lumea ei să-i aducă celui mort liniştea. Prin intermediul acestei călătorii, Vitoria, intra in contact cu lumea, astfel, ea devine un bun psiholog şi reuşeşte să citească omul numai după reacţiile sale şi felul in care vorbeşte.

Particularizarea lumii evocate de M. Sadoveanu este realizată în, primul rând, prin limbajul. Atât naratorul, cât şi personajele vorbesc aceeaşi limbă cu o marcată aparenţă populară şi regională, dar ca şi la I. Caragiale, limba aceasta este un artificiu, un act de creaţie, cu intenţie estetică, subordonată unui program al autorului de a recupera literar o civilizaţie arhaică şi, totodată un tip de umanitate propriu acesteia. Modelul limbajului sadovenian, adeseori, poate fi recunoscut în creaţia folclorică .