Bancile romanesti si sucrusalele bancilor straine in Romania

Trimis la data: 2004-03-09 Materia: Finante-Banci Nivel: Gimnaziu Pagini: 78 Nota: / 10 Downloads: 15
Autor: Catalin Pavelescu Dimensiune: 87kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
Activitatea bancară îşi are originile în Antichitate, perioadă în care bogăţiile erau păstrate în temple, fapt ce aducea un anumit profit preoţilor, pe lângă recunoaşterea templelor de către populaţie. În măsura în care bunurile păstrate erau perisabile, modalitatea de păstrare era împrumutul de consumaţie. Pentru deponenţi se asigura plasarea bogăţiei într-un loc sigur, iar pentru preoţi se realiza un profit. Dovada acestor practici este descoperirea de către arheologi în Mesopotamia a tabelelor de contabilitate datând din 3400-2500 î.H.

CAPITOLUL I

NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND SISTEMUL BANCAR

Banca şi activitatea bancară în timp şi spaţiu

Activitatea bancară îşi are originile în Antichitate, perioadă în care bogăţiile erau păstrate în temple, fapt ce aducea un anumit “profit” preoţilor, pe lângă recunoaşterea templelor de către populaţie. În măsura în care bunurile păstrate erau perisabile, modalitatea de păstrare era împrumutul de consumaţie. Pentru deponenţi se asigura plasarea bogăţiei într-un loc sigur, iar pentru preoţi se realiza un profit. Dovada acestor practici este descoperirea de către arheologi în Mesopotamia a tabelelor de contabilitate datând din 3400-2500 î.H.
O altă practică des întâlnită în perioada antică era împrumutul cu dobândă, practică ce la început nu a putut fi controlată de autorităţi, deoarece nu existau reglementări în domeniu.
Împrumutul cu dobândă este reglementat mai târziu prin Codul lui Hammurabi care este recunoscut cu prima reglementare în domeniu. Printre altele, Codul prevede şi contractele d eîmprumut pentru a căror recunoaştere era nevoie să fie vizate de funcţionari regali; şi contractul de comision, strămoşul contractului de cont curent de astăzi.
Apariţia băncilor ca instituţii a avut loc în Grecia şi Roma antică în secolele VI-VII î.H. Acesta este rezultatul dezvoltării comerţului ca o consecinţă a emiterii monedei proprii de către fiecare oraş comercial. În scopul de a combate camăta mai multe cetăţi greceşti au decis să constituie “bănci publice” care pe lângă rolul propriu.zis bancar, mai aveau şi sarcina strângerii impozitelor şi dreptul de a bate moneda. După modelul grecesc, în Roma antică apar “bancheri privaţi” şi “bănci publice”.
În porturile greceşti, “trapeziştii” devin bancheri veritabili în sensul actual altermenului; ei îndeplinesc majoritatea funcţiilor băncii moderne: depuneri credite, schimb, crearea altor mijloace de plată decât bancnota sau moneda.
În Egipt, unde statul era atotputernic, erau imitaţi “trapeziştii” greci prin înfiinţarea “Băncii Regale” (Banca Regală din Alexandria) care deţinea monopolul activităţilor respective.
La Roma, “argintarii” au înlesnit şi diversificat schimburile comerciale, ajungând să asigure toate funcţiile clasice ale băncilor: depuneri, credite, gestiunea conturilor, serviciul cecurilor. Republica, apoi Imperiul Roman, creează asemenea bănci specializate, în primul rând, cu păstrarea impozitelor colectate de la contribuabili.
Deşi adepţii religiei creştine se ridicau împotriva ideii de dobândă, aceasta nu a împiedicat ca băncile să cunoască o prosperitate continuă în Bizanţ unde, în secolul VII , Justinian codifică uzurile romane în domeniul bancar.
Societatea medievală a cunoscut schimbări profunde la sfârşitul secolul XI, ca urmare a cuceririi normande şi a cruciadelor. Biserica creştină îşi reafirmă opoziţia faţă de practicarea dobânzii în Conciliul de la Latran (1179) şi în cel de la Viena (1311), dar interdicţia este eludată cu ajutorul ideii de risc sau de prejudiciu: cel care acordă împrumutul îşi asumă un risc (damnum emergens) sau pierde un cştig posibil (lucrum cesans). Astfel se explică recunoaşterea comerţului bancar în secolele XII-XIV în Europa Occidentală . In aparitia bancilor,literatura de specialitate,acorda un rol important zarafului,intermediar al circulatiei monetare.Pentru ca utilizarea banilor presupunea anumite riscuri,cum ar fi transportul banilor la locurile de utilizare si detinerea banilor care nu aducea profit.Aceste fapte au determinat pe detinatororii de caoital sa incredinteze acest depozit unui intermediar,in scopul pastrarii si al remunerarii sub forma de dobanda.
Secolele XIV-XVI, marcate de importante evenimente, au influenţat şi activitatea bancară prin reapariţia băncilor publice în Spania şi Italia, prin iniţierea în Italia a reţelei “muntele de pietate”- asociaţie de persoane care se grupează sub egida municipalităţii pentru a împrumuta fără dobândă nevoiaşilor.
Dezvoltarea economică din perioada secolelor XVI-XVIII va favoriza consolidarea poziţiilor dobândite la sfârşitul Evului Mediu. Europa de Nord îşi continuă tradiţia sa de specializare, beneficiind şi de poziţia maritimă şi de exodul protestanţilor după războaiele religioase.
Toate ţările europene admit, cel puţin tacit, legitimitatea dobânzii şi introduc banul-hârtie: Banca Veneţiei (1637) primeşte depozite pe termen, cu dobândă, iar certificatele de depozit eliberate constituie o formă primitivă de monedă de bancă; Banca din Amsterdam (1609) eliberează depunătorilor certificatele negociabile a căror valoare se exprimă într-o monedă de cont şi care, la rândul ei, era cotată faţă de moneda oficială; Banca Angliei este fondată în 1694, ca societate pe acţiuni prin subscripţie publică şi întregul capital este imediat împrumutat statului. Ea are dreptul exclusiv de a emite bilete de bancă. În cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea în Anglia mai funcţionează: băncile londoneze, băncile provinciale şi băncile comerciale.
Banca Statelor Unite a fost constituită printr-un act al Congresului din 1791 cu drept de a bate monedă şi de a emite bilete.
În Franţa, după eşecurile suferite de Colbert cu Casa de Împrumuturi (1674) şi de John Law cu Banca Generală şi Compania Occidentului, publicul nu mai acceptă ideea banilor de hârtie. În 1776 ministru finanţelor, Turgot, împreună cu Beaumarchais şi cu doi bancheri constituie Casa de Scont care primeşte depozite, emite bilete şi sconteazăefecte de comerţ. În anul 1900, primul consul, generalul Bonaparte, fondează Banca Finanţei.
În secolul al XX-lea, după exemplul Angliei, toate celelalte ţări îşi fixează valoarea monedei în metal preţios (paritatea în aur a monedei naţionale), prin determinarea greutăţii, titlul (denumirea) şi valoarea monedelor metalice favorizând astfel, apariţia a trei ipostaze ale monedei: moneda metalică, moneda fiduciară (bancnota) şi moneda scriptică sau scripturală (efectele de comerţ şi conturile în bancă la vedere).
Tot în această perioadă apar “casele bancare”, numite “băncile private”, denumite în limba franceză “haute banque”. Acestea nu se ocupă nici de emisiuni monetare, nici cu colectarea unor depozite bancare, ci se angajează în calitate de consilieri, agenţi sau mandatari. În Germania, Austria şi Olanda sunt denumite “bănci private”, iar în Anglia “merchant banks”.
În secolul al XX-lea, băncile fiind rezervate claselor dominante, s-a evidenţiat necesitatea de a se crea instituţii: casele de economii, casele de economii pentru construcţii, cooperativele de credit.
Începutul secolului al XX-lea (1919-1920) este marcat de economia socialistă, după prăbuşirea imperiului ţarist şi Rusia, continuând cu coaliţia ei şi preluarea teoriilor şi principiilor economiei socialiste după 1944 la mai toate ţarile din estul Europei, Orient Îndepărtat, Caraibe şi continuând în deceniul 9 al secolului al XX-lea.
Analiza comparatistă a dezvoltării bancilor în special în Ţările Occidentale dezvoltate: Anglia, Statele Unite, Japonia, Franţa, Canada, dar şi ţări socialiste dezvoltate: Polonia, Ungaria, România, China etc. conduc la două constatări esenţiale: emisiunea monetară ia treptat forma unei monopol de stat şi în schimb banca îşi asumă mai multe funcţii, pe care fiecare ţară le va organiza şi dezvolta conform particularităţilor proprii, determinând sisteme şi structuri bancare specifice.
La sfârşitul secolul al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, băncile numite de “emisiune”, se înmulţesc în toate ţările, conducând în cele din urmă la constituirea Băncilor Centrale. Fenomene economice sociale şi politice va favoriza concentrarea băncilor de emisiune până când va rămâne doar una singură: Banca Centrală.



Evoluţia sistemului bancar românesc

Şi pe teritoriul românesc practica ...

  • pag. 1
  • pag. 2
  • pag. 3
  • pag. 4
  • pag. 5
  • pag. 6
  • pag. 7
  • pag. 8
  • pag. 9
  • pag. 10

Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Filmulete haioase Filme, poante si cele mai tari faze Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

Referat.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat politica de confidentialitate pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles