Biodiversitatea ecosistemului

Totalitatea organismelor unui anumit teritoriu impreuna cu conditiile de viata oferite de mediul respective formeaza ecosistemul.Prin urmare, lacul, padurea, cimpia, lunca sint ecosisteme naturale, pe cind livada, lanul de griu sau parcul - acosisteme artificiale, deoarece au fost create si sint mentinute in echilibru ecologic de catre om.

Ecosistemul are doua componente principale: componenta vie ( organismele ).Si componenta nevie ( factorii mediului ). Este evident ca de gradul de conexiune a acestor doua componente si armonia interactiunii lor reciproce depinde intru totul bunastarea tuturor ecosistemelor in Natura. In cadrul prezentei teme ne vom referi doar la prima componenta - lumea organismelor vii.Totalitatea vietuitoarelor unui ecosistem este numita biodiversitatea acestuia. Biodiversitatea are doua componente obligatorii: biodiversitatea vegetala si biodivesitatea animala.

Sa caracterizam biodiversitatea unui ecosistem in mod detaliat, luind ca exemplu o padure de foioase.Europa cindva avea paduri intinse, dar care nu ocupau suprafete neintrerupte. Padurea, de exemplu, nu creste pe locuri inmlastinite ( din cauza lipsei oxigenului in sol si a acciditatii acestuia ), pe solurile pietroase si putin fertile, pe litoralul marilor si piscurilor muntilor ( din cauza vinturilor puternice ).

Desigur ca padurile de pe vremuri au disparut demult, fiind inlocuite cu altele noi, de multe ori - plantate de om. Distrugerea padurrilor se datora taierilor in scopul obtinerii terenurilor fertile pentru agricultura, folosirii lemnului pentru foc sau ca material de constructie, iar uneori si pentru a alunga fiarele de care omul avea frica.

Clima si fertilitatea solului sint factorii principali care determina in padurea de foioase ce plante si unde sa creasca.In Europa, de exemplu, cel mai frecvent creste stejarul si fagul, alaturi de ei cresc alte esente de arbori si arbusti. Padurea adaposteste o gama larga de plante si animale, care constituie biodiversitatea ei.