Blaise Pascal

Putini savanti au fost atat de controversati ca Pascal. Personalitatea
sa stiintifica exceptionala a atras atat in timpul vietii sale, cat si
in cele trei secole ce s-au scurs de la moartea sa, atentia multor
cercetatori. Elogii, critici, denigrari, s-au amestecat intr-o gama
cat se poate de larga.

Blaise Pascal s-a nascut pe 19 iunie 1623 în Clermont, intr-o familie
cu vechi traditii intelectuale. Din partea mamei se inrudea cu marele
scriitor Corneille.

Documente pretioase ramase de la sora sa, Gilberte Perier cat si de la
fiica acesteia, Marguerite ne ofera informatii asupra copilariei
marelui savant.

Inca de la o varsta frageda, Pascal a manifestat o inteligenta
extraordinara, surprinzandu-i pe cei mari mai ales prin intrebarile pe
care le punea asupra naturii lucrurilor.

In 1626, cand Blaise avea doar 3 ani, a murit mama sa, iar tatal a
ramas singur cu cei trei copii si a inceput sa se ocupe mai
indeaproape de educatia acestora. Fata de cele doua fete, Gilberte si
Jaqueline, l-a preferat pe Blasie, a carui inteligenta deosebita a
remarcat-o curand.

Blasie nu a intrat niciodata in vreun colegiu, ci l-a avut ca educator
doar pe tatal sau.

In 1632, tatal sau, judecător in Clermont, având la rândul sau un
anumit renume în stiinta, s-a mutat în Paris, pentru a-si continua
propriile studii pe o parte, si pentru a-si educa unicul său fiu care
dovedise deja abilităti exceptionale, profitand de posibilitatile
favorabile oferite de Paris pentru educatia acestuia.

Tatal sau pune in aplicare un adevarat plan de educatie, avand drept
principiu sa nu il incarce pe copil cu nimic din ceea ce nu ar putea
intelege cu toata usurinta si in toata adancimea.

Astfel el a amanat studiul sistematic al limbii latine si grecesti pe
care il considera prima treapta a educatiei pana la varsta de 12 ani,
urmand ca studiul matematicii sa inceapa dupa aceasta varsta. De la
varsta de 8 ani pana la 12 ani Blasie a primit doar notiuni generale,
in masura sa ii stimuleze interesul pentru disciplinele ce urmau sa
fie ulterior aprofundate.

Acest program a simulat curiozitatea baiatului si, într-o zi, la 12
ani, baiatul a întrebat ce este geometria.

Geniul sau geometric a inceput sa se manifeste de la aceasta varsta,
incepand sa studieze geometria, sacrificandu-si timpul de joaca în
ciuda restrictiilor care îi erau impuse, si in cateva saptamani
descopera singur multe proprietati ale figurilor.

Cea mai importanta este aceea privitoare la suma unghiurilor unui
triunghi care este egala cu doua unghiuri drepte, respectiv 180 de
grade. Se pare ca dovada consta simplu in impaturarea unghiurilor
peste figura astfel încat varfurile lor sa se intalneasca in centrul
cercului inscris in triunghi.