Caracterizarea Vitoriei Lipan - Baltagul

. Înfăţişarea fizică a eroinei ilustrează îngrijorarea pentru tăcerea soţului ei şi prefigurează zbuciumul sufletesc ce o va stăpâni până la descoperirea şi pedepsirea ucigaşilor lui Lipan. Femeie aspră, Vitoria este o gospodină harnică şi pricepută care îşi conduce cu multă pricepere gospodăria mai ales că soţul este deseori plecat; ea ştie pe de rost ce produse mai are de vânzare, se tocmeşte cu cei care vin să cumpere, sau merge chiar ea la câmpie să vândă din produse.


Vitoria este ordonată şi înzestrată cu un deosebit simţ practic; astfel, înainte de plecare, ea îşi orânduieşte toate treburile încât niciunul dintre amănunte nu-i scapă; prevăzătoare vinde din produse, duce peste noapte banii la preot pentru a nu fi prădată şi conştientă de pericolele care-i pândesc pe drum, îi face lui Gheorghiţă un baltag pe care preotul îl sfinţeşte, iar pentru sine îşi ia puşca pe care s-o folosească în caz de nevoie.

Vitoria este o femeie credincioasă, ea respectă obiceiurile strămoşeşti; astfel, înainte de a pleca se consultă cu preotul, merge la Mânăstirea Bistriţa unde se roagă la icoana Sfintei Ana, ţine post douăsprezece vineri, se spovedeşte, se împărtăşeşte, face daruri bisericii, respectă tradiţiile atât în cazul botezului şi al nunţii întâlnite în drum spre Dorna, cât şi în cazul pomenirii şi înmormântării lui Lipan. Femeia este superstiţioasă deoarece crede în vise, în semne, în descântece şi în vrăji, motiv pentru care se duce la baba Maranda, vrăjitoarea, pentru a afla despre soţul ei.

Visul în care Lipan apare întors cu spatele trecând peste o apă neagră şi cântecul cocoşului întors către poartă îi dau certitudinea că soţul ei a fost ucis. Eroina se caracterizează prin luciditate şi stăpânire de sine căci pleacă împreună cu Gheorghiţă în căutarea lui Nechifor, ea dându-şi seama că acesta are nevoie de mintea şi experienţa ei de viaţă. Vitoria are o inteligenţă ieşită din comun pe care şi-o manifestă în diverse împrejurări: în primul rând reuşeşte să-şi convingă fiul de necesitatea plecării la drum şi în al doilea rând, culege cu abilitate informaţii de la cei din jur pe care îi trage de limbă, dovedindu-se foarte pricepută în descifrarea sufletului oamenilor pe care îi intâlneşte în drumul spre Dorna.

Felul ei de a vorbi dovedeşte faptul că este inteligentă: uneori ea apelează la proverbe şi zicători („Cine nu cearcă, nu izbuteşte”), alteori apelează la umor li ironie, iar în unele cazuri vorba ei devine „ascuţită şi întrebătoare”. Cu toate greutăţile întâmpinate în drumul său, ea dovedeşte tenacitate, dârzenie şi voinţă de neînfrânt deoarece nu renunţă la scopul propus. Spiritul ei justiţiar învinge şi o dată scopul atins, Vitoria va reveni la vechile îndeletniciri, căci viaţa merge înainte.