Dan Brown - Ingeri si demoni

Trimis la data: 2005-11-01 Materia: Diverse Nivel: Liceu Pagini: 302 Nota: / 10 Downloads: 3880
Autor: Eliza Dimensiune: 677kb Voturi: Tipul fisierelor: rtf Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
"Dan Brown - Ingeri si demoni"
Cea mai importantă instituţie de cercetare ştiinţifică din lume — Conseil Européen pour la Recherche Nucléaire (CERN), din El¬veţia — a reuşit recent să producă primele particule de antimaterie. Antimateria este identică cu materia obişnuită, cu excepţia faptului că este formată din particule a căror sarcină electrică este opusă celei din materia „normală”.
"Dan Brown - Ingeri si demoni"

"Dan Brown - Ingeri si demoni"

Antimateria este cea mai puternică sursă de energie cunoscută, randamentul său de eliberare a energiei fiind de 100% (fisiunea nucleară oferă un randament de 1,5%). Nu poluează, nu emană radiaţii, iar un strop poate alimenta cu energie întregul oraş New York timp de o zi.

"Dan Brown - Ingeri si demoni"
Există totuşi un revers. Antimateria este extrem de instabilă: explodează la contactul cu absolut orice, chiar şi cu aerul. Un singur gram de antimaterie are energia unei bombe nucleare de 20 de kilotone — de mărimea celei care a distrus oraşul Hiroshima.

"Dan Brown - Ingeri si demoni"
Până de curând au fost obţinute doar cantităţi infime din acest tip de substanţă (câţiva atomi o dată). Dar CERN a pus la punct recent un nou decelerator de antiprotoni, un dispozitiv avansat, capabil să producă antimaterie în cantităţi mult mai mari.

"Dan Brown - Ingeri si demoni"
Se ridică însă o întrebare: va reuşi această substanţă extrem de instabilă să salveze lumea, sau va fi folosită la crearea celei mai distructive arme care a existat vreodată pe Terra?

"Dan Brown - Ingeri si demoni"
Nota autorului

Toate operele de artă, tunelurile şi obiectivele arhitecturale din Roma, menţionate în această carte, sunt reale (ca şi amplasamentul lor). Toate există şi în momentul de faţă. Confreria Illuminati este, de asemenea, reală.

Prolog

Fizicianului Leonardo Vetra îi mirosea a carne arsă şi ştia că este vorba de propria carne. Îşi îndreptă ochii îngroziţi spre silueta întunecată, aplecată asupra sa:

— Ce vrei?
— La chiave, răspunse vocea răguşită. Parola.
— Dar... eu nu...
Intrusul apăsă din nou, înfigând obiectul incandescent mai adânc în pieptul lui Vetra. Carnea arsă sfârâi.

În chinurile agoniei, fizicianul urlă:
— Nu există parolă!
Apoi, încet, simţi cum alunecă spre nefiinţă.
Chipul de deasupra îl ţintui cu privirea:
— Ne avevo paura. Mi era teamă de asta.

Vetra se forţă să rămână conştient, dar negura îl înconjura din toate părţile. Singura lui alinare era faptul că atacatorul nu va reuşi niciodată să obţină ceea ce voia. O clipă mai târziu însă, silueta masivă scoase la iveală un pumnal şi l apropie de faţa lui. Lama înaintă. Atent. Cu precizie chirurgicală.
— Pentru numele lui Dumnezeu! urlă Vetra.
Dar era prea târziu.

Sus, în capătul treptelor marii piramide de la Gizeh, o fată izbucni în râs şi l strigă:
— Robert, grăbeşte te! Ştiam eu că trebuia să mă fi măritat cu un bărbat mai tânăr!
Surâsul ei avea ceva magic.
Se străduia să ţină pasul cu ea, dar îşi simţea picioarele ca de piatră.
— Aşteaptă mă, o imploră. Te rog...

Urcând, privirea i se înceţoşă. În urechi îi răsuna un bubuit. „Trebuie s o ajung!” Dar când privi din nou în sus, femeia dispă¬ruse. În locul ei se afla un bătrân cu dinţii putrezi. Omul se holbă la el, întinzându şi buzele într o strâmbătură cum nu i mai fusese dat să vadă. Apoi izbucni un strigăt de suferinţă, ce străbătu deşertul.
Robert Langdon se trezi brusc din coşmarul său. Telefonul de lângă pat suna. Buimac, ridică receptorul:

— Alo?
— Îl caut pe Robert Langdon, rosti o voce de bărbat.
Langdon se ridică în capul oaselor şi încercă să şi limpezească mintea:
— Eu sunt... Robert Langdon.
Apoi îşi miji ochii la cadranul ceasului digital. Era 5.18 dimineaţa.
— Trebuie să vorbesc imediat cu dumneavoastră.
— Cine e acolo?
— Numele meu este Maximilian Kohler. Sunt specialist în fizica particulelor discrete.
— Specialist în... ce? Langdon se chinuia să se concentreze. Sunteţi sigur că l aţi nimerit pe acel Langdon care vă trebuie?
— Sunteţi profesor de iconologie religioasă la Harvard University. Aţi scris trei cărţi despre simbolistică şi...
— Dumneavoastră ştiţi cât este ceasul?
— Vă rog să mă scuzaţi. Trebuie să vedeţi însă ceva şi nu putem discuta despre acest lucru la telefon.

Un oftat, în semn de înţelegere, zbură de pe buzele lui Lang¬don. Chestia asta i se mai întâmplase. Când scrii cărţi despre sim¬boluri religioase, trebuie să te aştepţi la telefoane venite de la diverşi habotnici care nu vor decât să le explici ultimul semn pe care l au primit ei de la Dumnezeu. Luna trecută, o stripteuză din Oklahoma îi promisese cea mai tare partidă de sex din viaţa lui, cu condiţia să vină şi să verifice autenticitatea unei cruci care apăruse printr un miracol pe aşternutul de pe patul ei. „Giulgiul de la Tulsa”, îl numise Langdon. Acum încercă să fie politicos, în ciuda orei nepotrivite:

— De unde aveţi numărul meu de telefon?
— De pe World Wide Web. Site ul cărţii dumneavoastră.
Langdon se încruntă. Era al naibii de sigur că pe site ul acela nu apărea numărul lui de telefon de acasă. Evident că individul minţea.
— Trebuie să discut cu dumneavoastră, insistă omul. Am să vă plătesc bine.

Langdon se înfurie:
— Îmi pare râu, dar eu chiar...
— Dacă plecaţi imediat, puteţi fi aici înainte de...
— Nu plec nicăieri! E ora cinci dimineaţa!
Trânti receptorul şi se prăbuşi la loc în pat. Închise ochii, încercând să adoarmă din nou. Degeaba. Visul îi stăruia în minte. Fără tragere de inimă, îşi puse halatul şi coborî la parter.

Robert Langdon străbătu în picioarele goale camerele pustii ale casei sale în stil victorian din Massachusetts şi îşi pregăti remediul ritual împotriva insomniei: o cană mare, aburindă, de Quik Nestlé. Luna de aprilie îşi filtra razele prin ferestrele largi şi dansa pe covorul oriental. Colegii lui glumeau adesea, spunând că locuinţa lui Langdon semăna mai degrabă cu un muzeu de antropo¬logie decât cu o casă.

Pe rafturi se îngrămădeau artefacte religioase din lumea întreagă — o ekuaba din Ghana, un crucifix din aur din Spania, un idol cicladic din Marea Egee şi chiar un boccus rar din Borneo, simbolul tinereţii veşnice, purtat de războinicii băştinaşi.

Langdon se aşeză pe un cufăr Maharishi din alamă şi, delectându se cu aroma ciocolatei calde, îşi privi chipul oglindit în fereas¬tră. Imaginea era distorsionată şi palidă... ca o fantomă. „O fantomă îmbătrânită”, îşi spuse, amintindu şi cu durere că spiritul său tânăr vieţuia într o carapace muritoare.

Deşi nu era o frumuseţe în sensul clasic al termenului, la cei patruzeci şi cinci de ani ai săi Langdon avea ceea ce colegele lui numeau o putere de atracţie „erudită” — tuşe argintii în părul casta¬niu bogat, ochi albaştri pătrunzători, o voce surprinzător de pro¬fundă şi zâmbetul deschis, nepăsător, al unui licean sportiv. Fiindcă făcea scufundări încă din şcoală, Langdon avea şi astăzi trupul unui înotător, un trup musculos, înalt de un metru optzeci, a cărui formă avea grijă s o menţină zilnic făcând câte cincizeci de ture de bazin în piscina universităţii.

Prietenii îl consideraseră dintotdeauna un fel de enigmă, un om prins la răscrucea dintre secole. Uneori putea fi văzut întins pe iarbă, în blugi, discutând cu studenţii despre istoria religiei sau despre grafica pe calculator; alteori apărea, cu sacoul Harris şi vesta în culori vii, în paginile revistelor de artă sau la inaugurarea vreunei expoziţii la care fusese invitat să conferenţieze.

Deşi un profesor sever, adept al disciplinei stricte, Langdon era primul care îmbrăţişase ceea ce el numea „arta pierdută a distracţiei adevărate”. Preţuia şi exploata timpul liber cu un fanatism molipsi¬tor, cu care îşi câştigase o primire frăţească în rândul studenţilor săi. Porecla sa din campus — „Delfinul” — făcea referire atât la firea i prietenoasă, cât şi la legendara lui abilitate de a se scufunda şi a depăşi astfel întreaga ...

Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Filmele zilei
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Filmulete haioase Filme, poante si cele mai tari faze Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10 Bacalaureat 2019 Vezi subiectele examenului de Bacalaureat din 2019 Evaluare Nationala 2019 Ultimele informatii despre evaluare nationala
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

Referat.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat politica de confidentialitate pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles