Intra in cont pentru a trimite lucrarea ta de licenta sau pentru a vedea cat ai castigat!
Student Center

Despre suflet la Aristotel

trimis la data: 2009-06-08
de catre: vivishor20
Aristotel vorbeste pentru inceput despre „partea sufletului” prin intermediul careia are o cunoastere teoretica si practica, indreptand discutia astfel spre cum se formeaza gandirea. Gandirea nu trebuie sa fie afectata de inteligibil, sa fie deschisa spre a primii noi informati si sa fie „diferita de ea”.Sa existe un raport intre gandire si „ea”, precum exista sesibilitatea fata de sensibile si intelectul fata de inteligibile.
Preview referat Despre suflet la Aristotel

Aristotel vorbeste de fapt despre o gandire care se gandeste pe sine.
De aici rezulta calitatea de „neamestecat” a sufletului pentru ca el sta la baza gandirii. Natura intelectului este potenta, iar intelectul prin care sufletul gandeste si intelege nu este o fiintare in act inaintea procesului gandirii. Sufletul nu este amestecat corpului pentru ca astfel ar devenii calitate sau poate chiar un organ, dupa cum spunea Aristotel.

Vorbeste in continuare despre diferenta dintre facultatea sensibila si cea intelectuala care se face prin intermediul organelor de simt si prin intermediul senzatiei. Senzatia nu mai poate identifica, la un moment dat un sunet intens pe cand intelectul gandeste cu aceeasi intensitate si inteligibilele intense si pe cele mai putin intense.
Prin urmare facultatea sensibila este dependenta de corp, iar intelectul separat de aceasta.

Intelectul este simplu si neafectat si este inteligibil precum si celalalte inteligibile,deoarece lucrurile lipsite de materie se identifica cu ceea ce este gandit, precum o stiinta teoretica care este identica obiectului cunoscut prin intermediul ei.Totul schimbandu-se in cazul celor cu materie,cand intelectul nu mai revine inteligibilelor, ci inteligibilele revin intelectului.

Aristotel sesizeasa diferenta dintre lucru ca atare si esenta lui.Diferenta care se face prin intermediul facultatilor care nu sunt comue sau prin intermediul acelorasi facultati dar aflate sub alt raport.Avem ca exemplu: materia difrita de esenta materiei, sau carnea diferita de esenta sa, etc. Si sunt unul pentru a actiona si altul pentru a fi afectat.

Capitolul al-5-lea
In suflet trebuie sa persiste diferente precum cele dintre: intelectul care poate devenii in toate lucrurile si intelectul care le produce pe toate, precum lumina care preface in culori, culorile deja existente. Acest intelect este separat, neafectat si neamestecat; fiind mai nobil acela ce actioneaza decat ce se lasa afectat, dar aceasta nu inseamna ca : „intelectul care le produce pe toate” nu gandeste decat atunci cand este dispus, ci el este ceea ce este, iar acest lucru il face etern si nemuritor.

Oamenii insa, nu gandesc cu acest intelect, ci cu cel pasi muritor, fiind in stransa legatura cu primul.[Noi gandim cu intelectul pasiv doar pentru ca celalalt este neafectat si ne-ar fi imposibil, oameni fiind, fiinte „senzitive” si nemuritoare.]

Capitolul al-6-lea
Intelectul este cel care unifica diferite diviziuni precum albul:daca spui despre alb ca este alb, albul si nonalbul sunt compuse. Eroare sau adevarul dupa cum spunea Aristotel, nu se refera la faptul ca un lucru este alb, ci la faptul ca el era sau va fi alb. Prin urmare indivizibilul are doua sensuri: ca act si ca potenta.

Timpul este divizibil si indivizibil, la fel ca si lungimea.Nu poti spune, insa, ca impartindu-l in doua jumatati este gandit in fiecare jumatate a sa ci fiecare este gandita separat. Iar intrun punct timpul ajunge sa fie simultan divizat si aceste jumatati ajung sa fie gandite ca jumatati ale lungimii. Lungimea este gandita intrun timp ce contine ambele jumatati in care a fost inpartita si ea. Insa lungimea si timpul nu sunt divizibile in sine, nici inseparabile, iar intre ele exista un lucru continuu care le uifica.

Indivizibilul specific este gandit intrun timp si intru suflet indivizibile, adica lucrurile ce sunt cunoscute tocmai datorita contrarietati lor. (exemplu: negrul si raul) Aristotel vorbeste despre enuntare si negatie, ca fiind fie adevarata, fie falsa, precum in cazul intelectului care enunta „ceea ce este” despre „ceea ce era pentru a fi” , fiind adevarat.


Nota:Textul de mai sus reprezinta un extras din referatul "Despre suflet la Aristotel". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau referatul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti aici: raporteaza o eroare

Pentru mai multe referate vizitati referate Clopotel, referate de nota 10