Diviziunea celulara

La începutul interfazei are loc un proces special, replicarea semiconservativă (din limba latină: replicare=a repeta; semi=jumătate; conservatio=păstrare, menţinere) a moleculei de ADN. Aceasta decurge în două faze: cele două catene ale moleculei de ADN se separă în urma ruperii punţilor de hidrogen (1) şi fiecare catenă are capacitatea de a-şi forma o nouă catenă, complementară, astfel că dintr-o moleculă de ADN rezultă două molecule de ADN identice (2).

După replicarea ADN-ului au loc procese biochimice care duc la dublarea proteinelor cromozomiale, rezultând cromozomi-fii sau cromatide surori.
Diviziunea celulară este procesul biologic prin care se formează două sau mai multe celule-fiice dintr-o celulă-mamă. Momentul declanşării diviziunilor este determinat de anumiţi factori: temperatură, hrană, substanţe activatoare, starea de sănătate a celulelor. Diviziunea amitotică (din limba greacă: a=lipsit; mitos=fir, filament, fus de diviziune) sau directă este întâlnită mai ales la procariote.

Acest fel de diviziune se poate realiza în două feluri, când celula-mamă este împărţită în două părţi egale printr-un perete, rezultând două celule-fiice identice sau când celula-mamă se alungeşte, se gâtuie la mijloc, partea mijlocie a celulei se subţiază până când se rupe, rezultând două celule fiice.

Diviziunea cariochinetică (din limba greacă: karyon=nucleu; kynesis=mişcare) sau indirectă este specifică eucariotelor. După particularităţile de desfăşurare şi celulele care rezultă în urma diviziunii, se cunosc două feluri de cariochineze: mitoza (din limba greacă: mitos=fir, cu fus de diviziune) pentru celulele somatice şi meioza (din limba greacă: meion=mai puţin, mai mic; ossis= condiţie), prin care, în final, rezultă gameţii.

Diviziunea mitotică, ecvaţională sau homotipică este specifică celulelor somatice care intră în constituţia corpului organismelor. Diviziunea nucleului are loc în 4 faze: profaza, metafaza, anafaza şi telofaza.

În Profază au loc mai multe procese: dispar membrana nucleară şi nucleonii; cromozomii se spiralizează, se îngroaşă, se condensează; cromozomii condensaţi sunt structuri superordonate; cromozomii apar clivaţi (despicaţi) în două cronatide surori unite prin centromer şi apare fusul de diviziune. Din acest proces învăţăm că în organismul nostru au loc mitoze în fiecare zi, atunci când se înlocuiesc celulele uzate sau cresc şi se înnoiesc unele ţesuturi noi. Acest lucru nu îl simţim, dar e sub controlul Creatorului nostru.

Metafaza este procesul în care cromozomii dicromatici se dispun în placă ecuatorială, fiind spiralizaţi la maxim, şi se prind prin centromer de fusul de diviziune. Acest mod unic prin care se desfăşoară mitoza dovedeşte din nou măiestria şi originalitatea lui Dumnezeu.

Anafaza e o altă etapă a mitozei în care: cromozomii-fii (cromatide-surori) se desprind unii de alţi, devin independenţi (monocromatici) şi migrează spre polii celulei; la poli, cromozomii formază două grupe simetrice; mecanismul de atragere a cromozomilor nu este cunoscut. În această etapă totul se desfăşoară cu o precizie şi rigoare deosebită, impusă de Creator şi ştiută în totalitate numai de El.

În Telofază se formează doi nuclei-fii, cromozomii se despiralizează treptat, se alungesc, revenindu-se la reţeaua cromatică, se refac învelişul nuclear şi nucleonii şi dispare fusul de diviziune.
Factorii care influenţează mitoza: căldura şi unele substanţe chimice stimulatoare activează ritmul meiozei; lumina, radiaţiile, frigul şi unele substanţe chimice inhibatoare blochează sinteza de ADN
.