Doina

Poezia Doina nu este structurata pe strofe,fiind o unitate de exprimare a sentimentelor de jale si dor,si sugereaza totodata ,armonia,comunitatea omului cu natura.

Inceputul este o adresare directa,prin care poetul anonim,personificand doina,isi exprima direct atractia pentru aceasta creatie folclorica:,,Doina,doina,cantic dulce/(…)Doina,doina,viers cu foc”.

Dragostea si pretuirea autorului anonim pt frumusetea neasemuita a cantecului popular sunt exprimate prin repetitia vocativului ,,doina,doina” precum si epitetele ,,cantic dulce” si ,,viers cu foc” sugerand totodata farmecul prin care doina emotioneaza profund sufletul romanului. Atitudinea de apropiere sufleteasca pe care autorul popular o exprima cu patima este ilustrata si apozitiile ,,cantic dulce” si ,,viers cu foc”,unde epitetele sugereaza muzicalitatea acestei creatii,precum si capacitatea doinei de a alina dorul ori suferinta profunda a romanului.

De cand se stie pe aceste meleaguri,romanul a iubi creatia literara deoarece prin intermediul ei si-a exprimat cele mai intime si mai profunde sentimente,si-a contopit sufletul cu aceste comori spirituale:,,Cand te-aud nu m-as mai duce!/(…)Cand rasuni eu stau in loc!”,ilustrate prin verbe sau expresii sugestive.

Ideea ca doina a insotit dintotdeauna romanul dealungul existentei sale,in orice imprejurare este exprimata in continuarea poeziei,prin succesiunea anotimpurilor,ilustrate cu principalele elemente de natura specifice.

Bucuria omului pt venirea primaverii,anotimpul care trezeste la viata natura,este sugestiva pt dorinta acestuia de libertate,de revigorare a sufletului:,,Bate vant de primavara,/Eu cant doina pe-afara”.Comunitatea perfecta a omului cu natura este sugerata de verbul ,,a ingana”,care umanizeaza natura prin personificarea celor mai incantatoare simboluri primavaratice, ,,florile” si ,,privighetorile”:,,De ma-ngan cu florile/Si privighetorile”