Drepturile morale de autor sub imperiul Legii nr. 8/1996

Trimis la data: 2009-11-19 Materia: Drept Nivel: Facultate Pagini: 12 Nota: / 10 Downloads: 1184
Autor: Ioanagirl10 Dimensiune: 27kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
Referat despre Drepturile morale de autor sub imperiul Legii nr. 8/1996
În dreptul român nu există o tradiţie cu privire la recunoaşterea drepturilor morale ale autorilor de opere. În acest sens, Legea nr. 126/1923 asupra proprietăţii literare şi artistice a fost una din primele legi pe plan internaţional care conţinea prevederi prin care se asigura protecţie dreptului moral de autor. Potrivit art. 3 din această lege, autorii sau moştenitorii lor păstrau dreptul de control al autorului asupra operei publicate, a traducerilor, reproducerilor sau a adaptărilor făcute după ea, având facultatea de a retrage cesiunea sau autorizaţia dată pe cale de somaţie judiciară, cu dreptul ca autorul să se adreseze justiţiei în cazul în care editorul sau reproducătorul modifica opera cedată, denatura, o denatura, o publica sau o reproducea contrar condiţiilor din contract sau într-un mod prejudiciabil reputaţiei autorului.

Referat despre Drepturile morale de autor sub imperiul Legii nr. 8/1996
2. Drepturile morale de autor sub imperiul Legii nr. 8/1996
Deşi, de-a lungul vremii, drepturile morale au făcut obiectul a numeroase dispute ştiinţifice, în România, odată cu adoptarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe a încetat orice controversă întrucât legiuitorul român a recunoscut preeminenţa drepturilor morale, în prezent legislaţia în vigoare din ţara noastră fiind foarte generoasă şi recunoscând o gamă largă de drepturi morale şi anume (art.10):

a) dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publică (dreptul de divulgare a operei);
b) dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei (dreptul la paternitate);
c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţa publică (dreptul la nume);
d) dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa (dreptul la respectul integrităţii operei sau inviolabilitatea operei);
e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare prejudiciaţi prin exercitarea retractării (dreptul de retractare).

2.1. Dreptul de divulgare
Dreptul de divulgare reprezintă dreptul autorului de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publică, fiind denumit în literatura de specialitate şi drept la prima publicare. Dreptul de divulgare este un drept discreţionar şi absolut recunoscut de toate legislaţiile naţionale ca unul dintre cele mai personale drepturi. În dreptul român dreptul de divulgare este consacrat de art. 10 lit.
a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Încă din 1870, Curtea de Apel Dijon a admis că „manuscrisul unui autor rămas în posesiunea lui, constituie lucrul său propriu şi nimeni altul decât el nu poate hotărî (…) dacă a primit forma definitivă sau dacă poate deveni public” . Într-o decizie din 1927, Tribunalul civil Seine a admis că fapta persoanei care a reconstituit mai multe tablouri ce au fost sfâşiate de către autorul lor şi aruncate la gunoi constituie o încălcare a dreptului moral al autorului, cu alte cuvinte s-a violat dreptul artistului de a rămâne stăpân pe opera sa şi se a interzice să se dispună de opera sa contrar voinţei sale. De asemenea, reconstituirea unui film pornind de la fragmentele care au fost aruncate şi utilizarea acestuia nu constituie contrafacere, în general, şi totodată, o atingere a dreptului moral de divulgare.

Autorul este liber să aprecieze dacă şi când îşi va publica opera creată, totodată, el se poate opune ca o lucrare în proză să fie redată în versuri, ca un roman să fie dramatizat sau ca o operă dramatică destinată a fi reprezentată exclusiv pe scene teatrale să fie publicată sau numai să fie redat subiectul în mod sumar în ziare, depăşindu-se astfel o relatare strictă de presă ce ar însoţi acţiunile promoţionale sau criticile respectivei opere. De asemenea, autorul unui cântec se poate opune ca acesta să fie reprodus parţial într-o reclamă. Astfel, într-o decizie din 2001, a Curţii de Casaţie franceză, instanţa a reţinut că reproducerea parţială, fără autorizaţia autorilor, a cântecului lui Jaques Detron şi Jaque Lanzmann „Et moi, et moi, et moi” într-o reclamă audiovizuală ce nu avea drept unic scop exploatarea acestei opere, lezează atât dreptul moral de divulgare cât şi cel patrimonial al cesionarului dreptului de exploatare a operei.

În doctrina străină, dreptul de a divulga opera „apare ca un atribut de ordin intelectual şi moral prin excelenţă, pentru că îi permite – este aspectul moral propriu-zis – autorului să păstreze manuscrisul pe care nu l-a redactat decât pentru el, sau – şi este aspectul intelectual – să nu-l publice cât timp opera nu i se va părea corespunzătoare idealului şi aşteptărilor sale, iar Eugen Ulmer defineşte dreptul de divulgare ca „drept la primă publicare a operei”. Opera de creaţie intelectuală este emanaţia spiritului autorului, ea constituind o imagine a personalităţii celui care a creat-o. în doctrina franceză este consacrată formula potrivit căreia opera este „oglinda personalităţii” sale. Dintre toate drepturile ce se recunosc autorului unei opere, dreptul de divulgare este „cel mai ataşat de persoana acestuia”.

Prin urmare, fiind legat indisolubil de personalitatea autorului, dreptul de divulgare aparţine în exclusivitate acestuia. Odată cu publicarea operei, autorul îşi asumă atât o răspundere morală cât şi o răspundere juridică care îi revin numai dacă el însuşi a hotărât publicarea operei sale. Jurisprudenţa vremii a arătat că destinatarul unor scrisori particulare, deşi este proprietarul acestora, nu poate să le publice iar văduva unui autor, care este singura moştenitoare, are dreptul să se opună publicării scrisorilor soţului ei. În prezent, potrivit art. 89 al Legii nr. 8/1996, utilizarea unei corespondenţe adresate unei persoane necesită consimţământul destinatarului, iar după moartea acestuia, timp de 20 de ani, al succesorilor săi, dacă persoana destinatară nu şi-a exprimat altă dorinţă.

Problema publicării operelor postume a generat numeroase dispute atât în literatura de specialitate, cât şi în societatea civilă din ţara noastră şi din străinătate. Atât doctrina cât şi jurisprudenţa sunt de acord în a considera că operele postume trebuie aduse la cunoştinţa publică, indiferent dacă autorul şi-a manifestat sau nu această dorinţă în timpul vieţii. Din aceste considerente sunt de apreciat modificările aduse de legiuitorul român prin Legea nr. 285/2004 de modificare şi de completare a Legii nr. 8/1996 prin care dreptul de divulgare se poate transmite prin moştenire, potrivit legii civile pe durată nelimitată.

În doctrina franceză, Henri Desbois arată că autorul îşi exercită dreptul de divulgare din momentul în care ia decizia de a-şi comunica opera publicului, iar Andre Françon opinează că „decizia autorului de a-şi publica opera este cu atât mai importantă cu cât ea depinde de naşterea drepturilor patrimoniale care apar din momentul în care opera este publicată. Această opinie este susţinută şi de Claude Colombet care consideră că „înaintea divulgării opera face parte din personalitatea sa iar odată cu divulgarea, opera devine un bun patrimonial; în acest moment născându-se drepturile patrimoniale de autor” .

În literatura juridică din ţara noastră, profesorul Stanciu D. Cărpenaru, subliniind caracterul absolut şi discreţionar legat de persoana autorului acestui drept, a afirmat că „numai autorul, conştient de responsabilitatea morală şi, uneori, chiar juridică, pe care şi-o asumă, poate aprecia, în mod discreţionar, dacă opera a atins un nivel corespunzător pentru a fi adusă la cunoştinţa publicului. fiind unul dintre cele mai personale drepturi, dreptul de a aduce opera la cunoştinţa publicului aparţine exclusiv autorului. În acelaşi sens, profesorul Octavian Căpăţână arăta că „cel mai autorizat cenzor al creaţiei sale fiind autorul, lui singur îi revine calitatea să aprecieze dacă o operă nouă la care lucrează a atins gradul de desăvârşire care să o facă demnă de a fi dată publicităţii”. De asemenea, şi alţi autori vorbesc despre „dreptul discreţionar” al autorului de a aduce opera la cunoştinţa publicului şi precizează că de exercitarea acestui drept „depinde însăşi existenţa dreptului său patrimonial de a se trage foloase materiale din publicarea sau răspândirea în alt mod a operei”.

Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Filmele zilei
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Filmulete haioase Filme, poante si cele mai tari faze Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10 Bacalaureat 2019 Vezi subiectele examenului de Bacalaureat din 2019 Evaluare Nationala 2019 Ultimele informatii despre evaluare nationala
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

Referat.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat politica de confidentialitate pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles