Drepturile omului

Drepturile omului sunt bazate pe dorinţa omului de a trăi într-o lume în care demnitatea inerentă şi bunăstarea fiecărei persoane umane se vor bucura de respect şi protecţie. Negarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului nu este numai o tragedie individuală şi personală, dar creează, de asemenea premizele neliniştilor sociale şi politice aruncand seminţele violenţei şi conflictului în şi între societăţi şi naţiuni.

După cum enunţă prima propoziţie a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului respectarea drepturilor omului şi a demnităţii umane reprezintă „fundamentul libertăţii, justiţiei şi păcii în lume”.

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului este cea mai importantă declaraţie oficială internaţională privind drepturile inalienabile şi inviolabile ale tuturor membrilor speţei umane.

Această declaraţie a fost proclamată într-o rezoluţie a Adunarii Generale la 10 decembrie 1948, ca un „ideal comun sper care trebuie să tindă toate popoarele şi naţiunile” privind respectul drepturilor omului. Ea cuprinde numeroase drepturi – civile, politice, ecomomice, culturale şi sociale – la care oamenii din toată lumea sunt îndreptăţiţi.

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului este, de asemenea, primul segment al Declaraţiei Internaţionale a Drepturilor Omului, care include Convenţia Internaţională privind Drepturile Economice, Culturale şi Sociale, Convenţia Drepturilor Civile şi Politice şi Protocolul Opţional (la ultima convenţie) Adoptate de Adunarea Generală în 1966.

Primele două articole din Declaraţia Universală evidenţiază ca toate fiinţele umane, fără distincţie, se nasc libere şi egale în demnitate şi drepturi şi enunţă principiile de bază ale egalitaţii şi nediscriminării în dreptul de a se bucura de drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

Următoarele 19 articole tratează drepturile civile şi politice de care fiecare persoană este îndreptăţită să se bucure.
Acestea sunt:
- dreptul la viaţă, libertate şi siguranţă;
- libertatea de a nu fi ţinut în sclavie;
- dreptul de a nu fi supus terorii, tratamentelor şi pedepselor inumane sau degradante;
- recunoaşterea personalităţii juridice în faţa legii;
- protecţie egală în faţa legii;
- dreptul la un remediu juridic, efectiv, pentru violarea propriilor drepturi;

- dreptul de a nu fi arestat, închis sau exilat arbitrar;
- dreptul la o judecată dreaptă şi la o audiere publică de către un tribunal independent şi imparţial;
- prezumţie de nevinovăţie până când vinovăţia este dovedită;
- interzicerea condamnării pentru un act care nu a constituit un delict penal la momentul comiterii lui;
- libertatea de a nu fi supus amestecului în viaţa intimă, familie, casă sau corespondenţă;

- libertatea de circulaţie incluzând dreptul de a-şi părăsi sau de a se întoarce în ţara sa;
- dreptul de a cere azil;
- dreptul la o naţionalitate;
- dreptul la căsătorie şi la întemeierea unei familii;
- dreptul de a avea o proprietate;
- libertatea gândirii, conştiinţei şi religiei;
- libertatea de opinie şi expresie;
- libertatea de adunare şi asociere paşnică;
- dreptul de a paricipa la guvernarea unei ţări;
- dreptul de acces legal la serviciile publice dintr-o ţară.