• Administratie
• Agronomie
• Astronomie
• Automatica

• Biologie
• Chimie
• Contabilitate
• Drept

• Economie
• Engleza
• Filozofie
• Finante-Banci

• Fizica
• Franceza
• Geografie
• Informatica

• Istorie
• Jurnalism
• Management
• Marketing

• Matematica
• Mecanica
• Medicina
• Psihologie

• Publicitate-PR
• Religie
• Romana
• Stiinte Politice

Vezi toate materiile

Home : Referate Fizica : Epoca Newtoniana

Epoca Newtoniana

Epoca Newtoniana - Stiinta a luat un mare avant in anii Revolutiei Stiintifice , iar intre 1660 si 1734 si-a gasit formele de organizare care îi lipsisera pana atunci. Aceasta perioada a fost dominata in mare masura de ideile lui Issac Newton si, intr-un grad mai mic, de cele ale lui Gottfried Willhem Leibniz.Epoca Newtoniana

Epoca Newtoniana - Metoda stiintifica

Cea mai importanta lucrare stiintifica din cea de-a doua jumatate a sec.XVI a fost Principia lui Newton. Nu numai ca aceasta a devenit fundamentul fizicii pentru urmatorii 200 de ani, dar a construit si baza metodologiei stiintifice, care si-a facut treptat intrarea in studiul fenomenelor naturale.

În comparatie cu Descartes, care a pledat pentru deducerea legilor stiintifice din principiile metafizice, Newton si-a fundamentat teoriile pe cercetarea atenta a fenomenelor naturale. El si-a denumit metoda ca fiind a “analizei si sintezei”, adica o procedura care cuprindea atat o etapa inductiva, cat si una deductiva.

Teoriile sale rezultau din observatii; apoi utiliza aceste teorii pentru a descrie alte fenomene. În practica, totusi, stiinta nu opereaza strict în conformitate cu metodologia stiintifica. Cele mai importante descoperiri ale lui Newton au fost probabil produsele intuitiei, pe care el le-a sustinut apoi cu ajutorul experimentelor, rationamentelor si matematicii.

Potrivit conceptiilor lui Newton, fiecare fenomen natural putea fi explicat în cele din urma prin legi matematice, modul acesta de abordare al problemelor stiintifice nefiind neaparat în contradictie cu religia. De fapt, atat Newton, cat si Leibniz erau profund credinciosi. De exemplu, Leibniz interpreta legile fizice ca o cale adoptata de natura pentru a dobindi maximum sau minimum din anumite calitati fizice. Existenta unei orientari in legile naturii implica, din punctul lui de vedere, prezenta unei “Fiinte Perfecte” care crease universul.

Totusi, în acea perioada a avut loc separarea fizicii de metafizica (sau filozofie).De exemplu, Newton a acceptat ideea ca gravitatia poate fi descrisa pe cale matematica, stiind perfect ca legile formulate de el in acest sens nu spuneau nimic despre natura sau cauza fenomenului. El a refuzat sa emita ipoteze neverificabile, spre deosebire de Rene Descartes care, pentru a explica prezenta fortelor gravitationale, a pornit de la supozitia existentei unor vartejuri de aer.

Treptat, observatia si experimentul au devenit stîlpii activitatii stiintifice. Ideea ca întelepciunea si cunoasterea reala pot fi gasite numai în lucrarile anticilor a început sa piarda teren. Oamenii de stiinta au încetat sa se bazeze pe vechii dascali, cum ar fi Aristotel, si s-au apucat sa studieze rezultatele propriilor observatii si experimente, formuland teorii. Au început deci sa înregistreze fenomenele în termeni valorici, ca unitati de masa, volum, sau temperatura. Instrumentele necesare cercetarii s-au raspandit în toate marile orase.

Oamenii de stiinta, în lipsa conceptului actual de energie, au încercat sa priceapa proprietatiile de genul caldurii, electricitatii, magnetismului si energiei chimice, descriindu-le în termenii unor fluide materiale, dar fara greutate, capabile sa “curga” prin solide. Din multele experimente facute în acest domeniu au rezultat nenumarate observatii de fenomene care, pe atunci, nu erau întelese. Totusi, aceste observatii au alcatuit baza progreselor teoretice de la sfarsitul sec.XIX si începutul sec.XX în domeniile fizicii si chimiei.