Evul mediu

Trimis la data: 2004-06-07 Materia: Istorie Nivel: Liceu Pagini: 6 Nota: / 10 Downloads: 20
Autor: Marius Dimensiune: 10kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
Evul Mediu a fost o era care nu a avut si nu are o presa prea buna în istorie. A fost multa vreme sufocat între admiratia pe care europeanul a avut-o pentru excelenta culturii clasice, greco-romane si resuscitarea ei în Renastere, urmata de epoca - de asemenea stralucita pentru cultura europeana - a rationalismului si apoi a încrederii manifestate în secolul Luminilor în virtutile ratiunii: nu numai de a descoperi adevarul, dar si de a transforma societatea într-un sens benefic.

EVUL MEDIU

Evul Mediu a fost o era care nu a avut si nu are o presa prea buna în
istorie. A fost multa vreme sufocat între admiratia pe care europeanul
a avut-o pentru excelenta culturii clasice, greco-romane si
resuscitarea ei în Renastere, urmata de epoca - de asemenea stralucita
pentru cultura europeana - a rationalismului si apoi a încrederii
manifestate în secolul Luminilor în virtutile ratiunii: nu numai de a
descoperi adevarul, dar si de a transforma societatea într-un sens
benefic.

A trebuit sa treaca o vreme pîna cînd Romantismul sa reabiliteze Evul
Mediu, cu valorile lui sentimentale si artistice. Din acel moment, de
pe la începutul secolului al XIX-lea, aceasta epoca si-a aflat un loc
echilibrat în sistemul de valori al trecutului. Totusi, gîndindu-ne
bine, nu putem nega ca fata de Evul Mediu, pastram o usoara rezerva,
în raport cu admiratia pe care o nutrim în continuare clasicitatii,
fie antice, fie moderne si ca aceasta rezerva, chiar daca a fost
corectata prin recuperarea pe care au savîrsit-o romantismul si
istorismul care au urmat, si-a avut ratiunile sale. În cadrul acelei
actiuni de recuperare, istoriografia a constatat, cu oarecare
surpriza, ca Evul Mediu nu a fost o cezura întunecata în civilizatia
europeana si ca în acest cadru se formase - uneori greu identificabila
- matricea multora dintre ideile si fenomenele societatii moderne.
Unii au mers pîna la a spune ca, de fapt, o veritabila Renastere a
început cu doua-trei secole mai devreme, chiar daca mai modesta decît
aceea, rasunatoare, din Italia secolelor XIV-XVI.

Printre ideile transmise posteritatii de Evul Mediu, se numara si
unele cu privire la structura si organizarea statului. Pentru ca
milenii de-a rîndul în lumea orientala si în cea antica - exceptiile
fiind foarte putine - precum si, pîna recent, în epoca moderna, statul
se confunda cu conducerea unica, altfel spus cu monarhia, a vorbi
despre ideologia statala medievala înseamna, de fapt, a vorbi despre
ideologia de stat monarhica. În Evul Mediu, dupa prabusirea Imperiului
Roman de Apus - catastrofa regretabila, dupa opinia mea - problema
care s-a pus între secolele V-XI a fost aceea a legitimarii noilor
puteri politice. Acestea deoarece legitimitatea puterii romane, desi
întemeiata pe un magnific sistem de drept si pastrînd o nostalgie în
mintile celor care o distrusesera, nu mai avea valabilitate de facto.

Secole de-a rîndul sefii barbari instalati pe ruinele Imperiului Roman
au tînguit dupa excelenta puterii acestuia si, ori de cîte ori au avut
ocazia, au încercat sa o reînvieze. Gesturile lor sacrale, încoronarea
la Roma a suveranilor franci sau germani si reluarea de catre ei a
titlului fictiv si, în fond, absurd pentru epoca lor, de "împarati",
nu mai corespundea cu realitatile romane de odinioara.Statele fondate
de semintiile barbare în apusul Europei nu-si puteau întemeia
autoritatea decît pe dreptul fortei si al cuceririi. Drept contestabil
de catre oricine venea din urma, cu aceleasi pretentii. E adevarat,
cronicile spun ca însasi elita primitiva barbara invoca pentru sine o
anume origine divina sau cvasidivina, idee care însa nu s-a putut
acredita suficient spre a se constitui într-un suport
ideologico-politic. În mijlocul anarhiei generale se simtea
necesitatea recurgerii la o autoritate unitara, care sa legitimeze
"dreptul" elementar al fortei. Singura autoritate care supravietuise
catastrofei Imperiului Roman si începuse a se consolida ca o
institutie autonoma era biserica. Ea si-a pastrat o organizare relativ
coerenta si o ideologie consecventa. Acestea, mai ales de la
pontificatul papei Grigorie I cel Mare (590-604), s-au consolidat în
întreg Occidentul.De aceea, cu cît mai mult acesti sefi barbari vroiau
sa-si legitimeze puterea, de exemplu în fata Imperiului de Rasarit
(Bizantin) ramas în picioare, ei s-au îndreptat catre alianta cu
autoritatea universalista a bisericii, a carei doctrina o îmbratiseaza
pe rînd. Si în antichitate existase, si înca din plin, tendinta de
legitimare a puterii monarhice prin invocarea unei autoritati
transcendente. În Evul Mediu, sefii barbari, aliati treptat cu
biserica, au adaugat acestor traditii si pe unele venite dinspre
gîndirea politica orientala. Traditii care, remodelate cu concursul
bisericii, au creat ritualitati proprii.

A fost, mai întîi, asezarea pe crestetul monarhului a simbolului numit
"coroana", un instrument care putea fi însa, si el, rapit si însusit
de cineva mai puternic. Si-atunci s-a ajuns la un alt act sacral care
trebuia sa-l legitimeze definitiv de suveran: onctiunea. Ea se
savîrsea de un reprezentant al bisericii, fie o data cu încoronarea,
fie separat de ea. Este înca o traditie veche, ce ar putea proveni din
Vechiul Testament, din textul cartii I a lui Samuil, în care Iahve îi
spune acestuia ca-i va trimite un tînar pe care: "sa îl ungi capetenie
poporului Meu". Act pe care, Samuil l-a si facut, asupra lui Saul,
primul rege al vechilor evrei. În toata istoria Orientului asemenea
momente revin din cînd în cînd. Pîna si în viata lui Iisus Hristos
(Hristos înseamna "cel uns") se întîmpla ceva similar: varsarea pe
crestetul lui Iisus a unui ulei parfumat, si cuvintele lui Iisus
despre gestul savîrsit de Maria, sora lui Lazar cel înviat din morti:
"lasati-o sa faca acest lucru, pentru ca atît timp cît se va
propovadui Evanghelia, despre ea si despre ceea ce a facut se va vorbi
mereu".Onctiunea, ca act de legitimare a puterii regale medievale, are
asadar o traditie îndelungata. Cînd primul rege al francilor, Clovis,
a fost încoronat la Reims de Sfîntul Remigius, un porumbel apare,
aducînd o sticluta cu ulei sfintit. De la actul semi-legendar savîrsit
asupra lui Clovis, obiceiul onctiunii s-a raspîndit în tot Evul Mediu,
fiind practicat de toti suveranii.

S-a mai simtit în plus si necesitatea întaririi legitimarii puterii
monarhice prin fapte concrete atribuite ei. Persoana regala începe a
fi creditata cu calitatea de a savîrsi miracole, ceea ce reprezinta,
limpede, un împrumut din Evanghelie, din faptele lui Iisus. Astfel,
regalitatea franceza, întrucîtva si cea engleza, si-au atribuit
calitatea vindecarii prin atingere cu mîna, a bolii numita adenita
tuberculoasa, popular scrofuloza. S-a mai vehiculat si putinta
vindecarii epilepsiei.În cazul regilor Frantei, ritualul atingerii cu
mîna a bolnavilor se întîlneste - e drept, tot mai sporadic - pîna la
1825!Istoricii au conchis ca alegerea acestor boli ca pasibile de
vindecare s-a datorat caracterului lor recurent, ceea ce crea impresia
unei tamaduiri, cel putin temporare. adica manifesta o tendinta si de
retragere. La fel si cealalta boala grava, epilepsia. E interesant ca,
la un moment dat, însasi biserica a protestat împotriva pretentiilor
taumaturgice ale suveranului. Papa Grigore al VII-lea (1073-1085),
initiatorul unei miscari energice de emancipare a bisericii de sub
tutela laica, si chiar de afirmare a suprematiei asupra acesteia din
urma, a sustinut ca un om nu poate savîrsi minuni, altfel decît sub
inspiratia si autoritatea divina. Aceeasi miscare gregoriana a
introdus o distinctie între onctiunea sacerdotala, care consacra pe un
slujitor al bisericii si cea laica, exercitata asupra unui suveran. Si
prin aceasta se refuza, indirect, caracterul sacru si generator de
miracole al persoanei regale în sine. Rezistenta bisericii nu a putut
infirma însa practicile încetatenite, ele ramînînd în continuare în
apanajul unor case regale.

Divergentele biserica-regalitate, chiar daca faptul ar putea sa para
surprinzator, au mers si mai departe. Biserica a sanctionat, prin acte
formale si puterea laica - pretins absoluta - a regilor. Dar ea nu a
acceptat niciodata ca aceasta putere avea dreptul sa dispuna cu totul
arbitrar de atributiile guvernarii. Punctul ei de vedere: daca regele
invoca pentru sine întemeierea autoritatii sale pe un drept divin,
înseamna ca el trebuie sa guverneze în conformitate cu preceptele
divine de dreptate si bunatate. Suveranii nu sunt - spune biserica -
decît împuterniciti ai cuvîntului si ai harului divin pe pamînt,
neputîndu-se abate de la spiritul si litera acestora. O data aparuta
contestarea puterii depline a suveranului, ea a fost corectata si pe
alte planuri, si pe alte baze decît acelea ale reformei gregoriene. De
exemplu, pe ale scrierilor unor doctrinari din secolele XVI-XVII, care
pledau, de asemenea, pentru primatul autoritatii morale a bisericii
fata de actele guvernarii laice.

În secolul al XIII-lea, despre ...

  • pag. 1
  • pag. 2
  • pag. 3
  • pag. 4
  • pag. 5
  • pag. 6

Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Filmulete haioase Filme, poante si cele mai tari faze Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

Referat.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat politica de confidentialitate pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles