Expertiza psihica

Discernamantul (termen psihiatric) reprezinta capaciAZtatea unei persoane de a-si da seama de faptele comise si de urmarile acestora, de a putea distinge intre bine si rau, avand reprezentarea consecintelor negative ale faptelor antisociale; persoana cu discernamant este in masura sa conceapa planul unei actiuni, sa premediteze si sa actioneze cu intentie (directa, indirecta sau praeterintentie).

De fapt, discernamantul este o sinteza a personalitatii si constiintei in momentul savarsirii unei actiuni, intervenind atunci cand fapta respectiva este realizata si in consecinta susceptibila de a suferi rigorile legii (asa cum se cunoaste, simpla idee reprobabila nu este pedepsita de lege, ci doar punerea in aplicare, materializarea ei intr-o fapta o face pasibila de pedeapsa).in acceptiune juridica, fapta reprezinta o manifestare exterioara a persoanei, ce consta intr-o actiune (manifesAZtare pozitiva - persoana face ceea ce legea interzice) sau o inactiune (manifestare negativa - persoana nu face ceea ce legea prevede ca trebuie facut), prin care se aduce atingere unor relatii sociale protejate de lege.

Deoarece notiunile medicale sunt mai putin cunoscuAZte in cadrul invatamantului juridic, in continuare vor fi facute o serie de mentiuni necesare intelegerii specificului expertizei medico-legale psihiatrice.
Astfel, dintre disciplinele medicale clinice care au ca obiect de studiu sistemul nervos, atat din punct de vedere anatomic, cat si/sau functional, se remarca:

A. Neurologia - stiinta care se ocupa de bolile sistemuAZlui nervos (central sau periferic): tumori, infectii (meninAZgite, meningoencefalite), paralizii etc, afectiuni care, de cele mai multe ori, au un substrat organic bine individuaAZlizat;
B. Psihiatria - stiinta "vindecarii sufletului", ce se ocupa de bolile mintale care, de cele mai multe ori, nu au un substrat organic care sa poata fi obiectivat. Cele mai cunoscute boli psihice sunt: