Fantana dintre plopi

Caracteristica pentru povestire este originea populara din care au rezultat oralitatea stilului , tehnica narativa menita sa creeze atmosfera propice destainuirii, ritualul zicerii impus de relatia povestitor -ascultator( lector)si conceptia de factura paseista conform careia timpul trecut capata valente legendare fata de prezentul profan intre care se impune distanta morala ce permite judecata retrospectiva inteleapta.

Un tip aparte de povestire este reprezentat de “povestirea in rama “, modalitate de origine orientala(1001 nopti) , prezenta si in literatura europeana (Decameronul lui Boccacio), prin care una sau mai multe naratiuni mai scurte , de sine-statatoare sunt cuprinse intr-una mai ampla,care sa le cuprinda in aceeasi atmosfera epica.

In literatura romana cel mai bun exemplu al unui astfel de volum de povestiri este “Hanu-Ancutei” aparut in 1928 si subintitulat “roman” datorita numarului de povestiri si temelor diverse abordate .

Acest ciclu narativ se compune din noua povestiri(“Iapa lui Voda”, “Haralambie”, “Balaurul”, “Fantana dintre Plopi”, “Cealalta Ancuta”, “Judet al sarmanilor”, “Negustor lipscan”, “Orb sarac”, “Istorisirea Zahariei fantanarul”), spuse de naratori diferiti, a zecea povestire fiind cea care le incadreaza pe cele noua, adica “rama”.

Tematic, acestea ar putea fi grupate in trei cicluri: al cinstei, al dragostei si al judecatii.Povestirea “Fantana dintre plopi” se incadreaza in cel de-al doilea, deoarece tema istorisirii este iubirea tragica,materializata prin suferinta si sacficiu in numele dragostei, idei sugerate si de titlu, ale carui conotatii sunt erotice, vitale si tanatice:
plopii,arbori funesti inconjoara o fantana, simbol al vietii, fertilitatii in care isi gaseste sfarsitul o tanara fata, dragostea capitanului Isac .

Organizata clasic, urmarind momentele subiectului, povestirea capitanului Neculai Isac are menirea sa impresioneze si sa dea o lectie despre iubire si trecerea neinduratoare a timpului celor prezenti.