Faptele de concurenta neloiala

Arta de a atrage clientele se manifestă pregnant în regimul de concurenţă şi libertate a iniţiativei private. De aceea, dreptul la clientelă trebuie inteles ca element al fondului de comerţ, apărat impotriva manoperelor neoneste de îndreptare ori de deturnare spre un alt fond de comerţ.1

Toate manoperele care au ca scop atragerea şi menţinerea unui concurent rival, prin mijloace necinstite, reprezintă acte sau fapte de concurenţă neloială săvarşite pe piaţa relevantă a unui produs, serviciu sau lucrare, sau a unui grup de produse, servicii sau lucrări.
Faptele de concurenţă neloială sunt descrise în art. 4 şi 5 din Lege nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale.

Din întreaga economie a acestei legi rezultă că în afara faptelor descrise în mod expres mai pot fi calificate concurenţe neloiale şi alte fapte şi acţiuni contare uzanţelor cinstite pentru comiterea cărora poate fi atrasă raspunderea civilă delictuală.
Normele Legii nr. 11/1991 au ca scop de a reprima concurenta neloială şi de a apăra moralitatea concurenţei.

Interzicerea concurenţei neloiale are ca obiectiv, disciplinarea raporturilor dintre comercianţi de pe aceaşi piaţă, de pe un segment de piată, de pe piaţa unui produs, serviciu sau lucrare prin constrângerea tuturor la respectarea jocului liber între cerere si ofertă.2
Constituie concurenţă neloială, în sensul art.2 din Legea nr. 11/1991, orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea comercială sau industrială.

Concret, asemenea practici se manifestă mai ales prin crearea de confuzii cu semnele distinctive ale agentului economic rival de pe piată, prin denigrarea acestuia, prin coruperea personalului său, prin spionaj economic şi alte mijloace de a-i dezorganiza intreprinderea. Enumerarea activităţilor neloiale formează obiectul ar. 4 şi 5 din Legea nr. 11/1991.

Competiţia de acest fel urmăreşte în mod obişnuit atragerea şi captarea prin mijloace neoneste a clinetelei agentului economic lezat. Faptele se desfăşoară, cu alte cuvinte, în limitele raportului juridic de concurenţă. Cadrul uzual îl formează piaţa relevantă dintr-o anumită ţară.

Desigur, nu se exclude eventualitatea unor comportamente concurenţiale, de felul celor amintite, la scara mai largă, aducând prejudicii unei intreprinderi din străinătate. Intrasiunea elementelor de extraneitate reprezintă totuşi un fenomen mai puţin frecvent, în măsura în care comerciantul agresiv săvârşeşte denigrări, confuzii, corupere de personal, spionaj economic.

În relaţiile comerciale internaţionale concurenţa neloială îmbracă forme specifice, precum dumpingul sau subvenţiile la export. În fapt, garanţia dintre perimetrul intern şi piaţa internaţională este, în domeniul concurenţei neloiale, destul de artificială. Transgresările sunt oricând cu putinţă, intr-un sens sau în celălalt.3
Faptele de concurenţă neloială prevăzute de Legea nr. 11/1991
Denigrarea întreprinderii, produselor sau serviciilor comerciantului rival.

Conform art.4 lit e. din lege constituie fapta ilicita “ comunicarea, chiar facută confidenţial, sau răspândirea de către comerciant de afirmaţii mincinoase facută asupra unui concurent sau asupra mărfurilor/serviciilor sale, afirmatiile de natură să dăuneye bunului mers al întreprinderii concurente”.Denigrarea nu se confoundă cu dreptul de a critica, nici cu informarea consumatorilor, realizată pe calea publicităţii testării oficiale a unor produse.