Formarea statului medieval Moldova

Ca şi în cazul Ţării Româneşti, tradiţia vorbeşte de mai multe etape în care s-a format Moldova. Potrivit informaţiilor istorice o primă etapă de întemeiere a acesteia se distinge între anii 1352-1353, când, în timpul luptelor împotriva tătarilor, în partea de nord-est, pe Valea râului Moldova se organizează de către regalitatea maghiară o “Marcă“de apărare împotriva tătarilor, o unitate teritorială, politică şi militară condusă de Dragoş, voievod de Maramureş. Acesta formase mica “marcă“ de apărare prin descălecatul său din Maramureş la Baia, viitoarea capitală a Moldovei Mici(marca Moldovei).

A doua etapă începe în anul 1359, în condiţii asemănătoare cu cele din Ţara Românească.În anul 1364, în timp ce Ungaria se afla în conflict cu Ţara Românească, are loc revolta boierimii moldovene împotriva maghiarilor. Conducătorul revoltei era un alt voievod de Maramureş, Bogdan, care intrase în conflict cu regalitatea maghiară. El îşi părăsise moşiile din cauza persecuţiilor întreprinse de regele maghiar, îi alungase pe urmaşii lui Dragoş şi proclamase independenţa Moldovei, ceea ce îi dă statului o nouă orientare politică independentă.

Creatorului statului moldovean independent îi urmează Laţcu(1365-1374) care, pentru a face faţă presiunii polono-maghiare, stabileşte raporturi cu papalitatea. În timpul lui, Moldova este recunoscută, pe plan internaţional, ca stat de sine stătător. În timpul urmaşului lui Laţcu, Petru I Muşat(1374-1391), întemeietorul dinastiei Muşatinilor, statul îşi consolidează poziţia politică în raport cu Ungaria şi Polonia.

Creşte prosperitatea ţării, se bate pentru prima dată monedă şi se încearcă întemeierea Mitropoliei Moldovei, săvârşită mai târziu, sub conducerea lui Alexandru cel Bun.(1401-1402).Succesorul lui Petru, Roman I realizează desăvârşirea de unificare teritorială a Moldovei, întinzându-şi stăpânirea “de la munţi până la ţărmul mării“.