Fram ursul polar de Cezar Petrescu

Fram face nazuri

In acea seara arobatii se intrcau pe ei insusi. Nici Augustus cel prost n-a lipsit. El si glumele lui ii facea pe oameni sa rada. Dar lipsea Fram, care era si cel mai bun. Nici n-avea nevoie de dresor. Isi facea singur numarul. Daca i se ofereau bomboane, lua doar una si celelalte le oferea copiilor care nu au. Fram era iubit de toti spectatorii. Dar acum lipseste. Toti au incepu sa strige ca-l vor pe Fram. Si copii strigau. Clovnii il imitau pe Fram, dar n-nu rusit. Iata... se iveste Fram si-i potoleste pe clovni.

Insa se petrecea ceva si nimeni nu stia. Bunicul unei fetite ii spune ca a trecut vremea lui Fram. Ea nu vroia sa-l creada. Ursul intra in arena, dar parca nu mai stia ce se intampla. Acum statea in patru labe. Unii credeau ca este bolnav.

Dupa ce a plecat circul

Circul plecase. Au strans tot si au plecat. Se inderapta spre alt oras. In vechiul oras acum e zapada. In alt oras se vorbea alta limba. Dar Fram nu era in program. Se simtea singur.

In arca lui Noe

Unii oameni aseamana menajeria circului cu arca lui Noe, deoarece acolo erau multe animale. Directorul circului, un om afacerist si lacom transporta aceste animale din oras in oras in custi.

Animalele sunt infricosatoare si incapatanate. Hipopotamul avea gura mare si piele lucioasa. Girafa, cu gatul ei lung ajungea la frunzele copacilor. Camilele sunt somnoroase. Pantera neagra nu se uita la nimeni. Papagalii vorbesc ei. Dar veselia este pe la custile maimutelor. Fiecare dintre ea se pricepe la ceva. Gorilla este trista mereu. Poare ii este dor de locul ei natal.

Custile animalelor dresate sunt mai mari si mai inalte. In una din ele este Fram. Dar pe el l-au pus in locul cel mai intunecos si negru. El uitase tot ce stiuse. El nu mai este in stare de nimic. Visele lui sunt scurte si departate.

Fram s-a nascut departe, in ingheturile polare

Fram isi aminteste de locul sau natal. Tara gheturilo. Isi aminteste cum se trezea singur. Ursoaica era dupa mancare. Ei dormeau in pestera. Acolo strabatea si un ger cumplit. Atunci el era mic si se temea de glasul sau. Se culca aproape degerat. Dar ursul vazu o singura data fenomenul minunat de la Polul Nord: aurora boreala. El s-a temut de aceasta lumina pe cer. Cand venea de la vanatoare, mama sa venea cu pesti sau o morsa.

Dar ursoaica incepuse sa se nelinisteasca. Cei doi se pregateau de plecare, dar Fram n-a inteles de ce. Intr-o zi, mama nu putu sa vaneze. Ursuletul ii arata. Dar ei auzira un latrat de caine. Mama stia ca are sa-l piarda pe pui.

Omul, cainele si pusca

Ursoaica nu mai vazuse oameni, caini si focuri de arma. Nici nu credea ca exista asemenea fapturi. Speriata, mama se ridica si observa, dar se linistii. Dar, deodata apar omul si cainele. Mamei nu ii este frica de ei.

Insa ea fu impuscata. Fram ramase uimit. El se duse langa ea, dar oamenii il smulsera de acolo. Unul dintre oamenii avea un cutit. Fram nu stia ca in cutitul taios se ascunde moarte. Incepu sa maraiasca ranjind din colti, dar omul il lovi. Ursul se simtea rau.