Helicobacter pylori

Deşi identificata inca din anul 1875 de savanţi germani, care nu o pot creşte în condiţii de laborator, primul care o studiaza mai în amanunt este doctorul Giulio Bizzozero, pentru ca in anul 1889 profesorul Walery Jaworski (Universitatea Jagellonă-Cracovia), care studia sedimentele rezultate in urma spalaturilor gastrice, sa identifice aceste bacterii cu forma caracteristica de helix (pe care le numeste Vibrio rugula), ca fiind responsabile de patogenitatea afecţiunilor gastrice.

Observaţiile sale raman in mare parte necunoscute pana in anii 1980, ani în care patologul australian Robin Warren (1979) si Barry Marshall (1981)[premianti Nobel pentru Medicina in 2005] prezinta un articol desprea aceasta bacterie in 1983 in revista medicala de prestigoiu „The Lancet”. Acestia reusesc sa izoleze bacteria de la nivelul stomacului şi sa o cultive în medii de cultura propice. Tot ei sunt cei care incriminează bacteria ca fiind raspunzatoare de infectiile gastrice.


ETIOLOGIE
Helicobacter pylori este o bacterie gram-negativa , în formă de spirală. La început s-a crezut că seamănă cu microorganismele din grupa Campylobacter,motiv pentru care i s-a dat numele de Campylobacter pylori.Apoi,în 1989,s-a stabilit că nu este un campylobacter autentic,aşa că a fost reclasificat şi rebotezat Helicobacter pylori,datorită formei sale de elice sau spirilă.

H.pylori a fost găsit în mucoasa stomacului şi a duodenului,părând a avea însă o deosebită preferinţă pentru cea dintâi,unde găseşte un mediu extrem de favorabile.Se pare că atacă numai celulele mucoasei gastrice,iar pe cele duodenale numai dacă printr-o anumită,schimbare,numită metaplazie,încep să semene cu cele gastrice.

PREVALENTA
Infectia cu Helicobacter pylori (Helicobacter pylori) apare oriunde in lume, dar prevalenta variaza mult de la o tara la alta si in cadrul grupurilor populationale ale aceleiasi tari.

Prevalenta globala a infectiei cu Helicobacter pylori este strans corelata cu conditiile socio-economice. Prevalenta printre adultii de varsta mijlocie este de peste 80% in multe tari in curs de dezvoltare, in comparatie cu 20-50% in tarile dezvoltate.

Infectia se dobandeste prin ingestia orala a bacteriei si se transmite intrafamilial in principal in prima copilarie. Se pare ca, in tarile industrializate, transmiterea directa de la om la om prin varsatura, saliva, fecale, este dominanta; in tarile in curs de dezvoltare pot fi importante caile de transmitere suplimentare, cum ar fi apa.

Nu exista dovezi despre transmiterea de la animale, desi Helicobacter pylori a fost identificat la unele primate non-umane si ocazional la alte animale. Infectia cu Helicobacter pylori la adulti este de obicei cronica si nu se vindeca fara o terapie specifica; pe de alta parte, eliminarea spontana a bacteriei in copilarie este probabil destul de frecventa, ajutata de administrarea antibioticelor pentru alte afectiuni.

Omul se poate de asemenea infecta cu Helicobacter heilmannii, o bacterie spiralata izolata de la caini, pisici, porci si primate non-umane. Prevalenta infectiei la om este de cca 0,5%. Helicobacter heilmannii determina in cele mai multe cazuri doar o gastrita usoara, dar a fost gasit si in asociere cu limfoame MALT (mucosa-associated lymfoid-tissue).