Henric al VII-lea

Prima, raspandita inca din timpul vietii sale si datorata lui insusi, facea din rege un personaj distant si misteAZrios, care nu mai era, ca suveranii din evul mediu, un cavaler printre egalii sai, ci o fiinta aparte: un monarh; a doua, aceea a istoricilor, va descrie un rege avar si suspicios, un Ludovic al XI-lea enAZglez, care, storcandu-i pe nobili, ar fi adunat imense comori. A fost oare Henric al VII-lea intr-adevar un om avid de bani? Fapt este ca a lasat o mare avere, aproape doua milioane de livre.

Isi tinea reAZgistrele contabile intr-un mod minutios, ca un burAZghez: "Regele pierdut la carti: noua livre... PierAZderea mingilor de tenis: trei silingi... Nebunului meu pentru compunerea unui cantec...". Daca socoAZtelile sunt precise, ele nu sunt insa socotelile unui avar. Luxul curtii sale, frumusetea bijuteriilor, haiAZnele sale de catifea violeta captusite cu stofa aurie starneau uimirea ambasadorilor milanezi si spaAZnioli. Adevarul pare a fi ca primul rege din dinas-tia Tudorilor a iubit banii pentru ca, dupa esuarea societatii feudale, banul devenise noul semn al forAZtei.

In secolul al XVI-lea un rege sarac ar fi fost un rege slab, supus nobilimii sale si parlamentului. Henric al VII-lea si copiii sai nu vor depinde nici de nobilime, nici de parlament. Fara alta armata permanenta decat cei o suta cincizeci de oameni din trupa de garda, ei vor fi suverani mai mult decat respectati, vor fi venerati. Trebuie sa explicam meAZcanismul prodigioasei lor sigurante. II. Prin razboiul celor doua roze, marii seniori fusesera, daca nu nimiciti, dar foarte imputinati. In parlamentul lui Henric al VII-lea sunt convoAZcati numai douazeci si noua de lorzi temporali si influenta lor in tara pare slaba.

Institutiile se nasc pentru ca sunt necesare si mor cand devin inutile sau periculoase. Dupa caderea imperiului si dezorAZdinile provocate de invazii, seniorii feudali, in lipsa unei puteri centrale solide, asigurasera de bine de rau apararea teritoriului si administrarea justitiei. Apoi, dupa succesul regilor normanzi si angevini, aristocratia razboinica fu despuiata de functiile sale esentiale. Vreme indelungata ea se indeletniAZcise cu expeditii de cuceriri, cand in Tara Galilor sau in Scotia, cand in Normandia, Aquitania sau in Flandra.

La sfarsitul secolului al XV-lea, constiAZtuirea in Spania, apoi in Franta a unor mari state, mai puternice decat mica Anglie din acea vreme, nu mai lasase nobililor razboinici nici o sansa la vreo aventura pe continent. Nu le mai ramanea altAZceva de facut decat sa se bata intre ei. Razboiul celor doua roze avusese dublul efect de a dezgusta pe oraseni si pe tarani de orice anarhie feudala si de a slabi ceea ce ramasese din nobilimea anglo-normanda.

Cine putea sa-i mosteneasca puterea? Parlamentul? Dupa un inceput stralucitor, isi pierAZduse si el prestigiul in timpul perioadei de tulbuAZrari. Camera Comunelor nu putea fi aleasa liber decat daca o putere centrala solida ii apara pe aleAZgatori de interventia seniorilor locali. Intre regiAZmul feudal si cel parlamentar numai regele putea face jonctiunea. Carenta nobilimii si a Camerei Co-munelor lasa loc liber monarhiei.