Ilustreaza particularitatile limbajului prozei narative

Trăsături: Povestirea este o naraţiune subiectivizată, adică relatarea este facută din perspectiva povestitorului, fie ca participant sau doar ca mesager al întâmplării. Accentul cade pe situaţia narată şi mai puţin pe personaje, de unde rezultă caracterul etic exemplar al povestirii, iar stilul se caracterizează prin oralitate.

Apartine genului epic deoarece autorul îşi exprimă concepţia despre viaţă şi lume în mod indirect, prin intermediul personajelor
Dimensiunea: construcţia subiectului: un narator povesteşte un singur fapt epic: idila dintre căpitanul de mazili Neculai Isac şi ţigăncuşa Marga, existând un număr redus de personaje (Neculai Isac, Marga, Hasanache etc) şi doar o succintă caracterizare a lor.

Este o naraţiune subiectivizată deoarece întamplările sunt povestite de Neculai Isac, care este şi personaj al acţiunii, deci întâmplările ajung la cititor prin prisma căpitanului de mazili care se autocaracterizează „eram un om buiac şi ticălos […] Om nevrednic nu pot să spun că am fost […] dar îmi erau dragi ochii negri şi pentru ei călcam multe hotare.” După ce se îndrăgosteşte de Marga, mâncarea nu mai are pentru el „gust şi preţ”, simte luănd în mână blăniţa de vulpe, plăcerea ţigăncuşei.

Caracter etic: păstrarea cuvântului dat, dragostea sinceră a bărbatului, comportamentul nobil al lui îi trezesc fetei respectul de sine şi responsabilitatea pentru propriile fapte, Marga acceptă să moară pentru ca el să poată trăi, ţiganii aplică legea talionului, omorand-o pe Marga.

Oralitate, demonstrată în primul rând prin caracterul fatic al povestirii = menţinerea unui permanent contact între partenerii actului de comunicare, între povestitor şi ascultator. Povesirea implica o relaţie specială între narator şi ascultători, impunând un ceremonial al discursului, menit a capta atenţia ascultătorilor şi a le cultiva o stare de aşteptare. Naratorul apelează la formule de seducţie a ascultatorilor şi de implicare a acestora în naraţiune. „-Iubitilor prietini, […] mie mi-a plăcut totdeauna să beau vinul cu tovarăşi. Numai dragostea cere singuratate. Divanul nostru-i slobod şi deschis şi-mi sunteţi toţi ca nişte fraţi!”

Este povestire în ramă deoarece:
- se încadrează într-o povestire mai mare, este una dintre cele 9 povestiri cuprinse în “Hanu Ancuţei”

- spaţiu desfăşurării acţiunii este unul privilegiat si ocrotitor (un topos – hanul Ancuţei), în care mai mulţi povestitori (printre care şi căpitanul de mazili Neculai Isac) relatează întâmplări pilduitoare, respectând un ceremonial prestabilit (se strâng laolaltă, Ancuţa le toarnă vin etc) şi desfăşurâd o artă a discursului memorabilă.

- timpul narativ se situează într-un plan al trecutului („demult, pe vremea celeilalte Ancuţe”, iar principala modalitate de expunere este evocarea.”)

2. Limbajul personajelor
- adecvat epocii evocate
- popular, lipsit de figuri stilistice, dar cu o profunzime specifică naratorilor populari
- arhaic, regional: „catastih”, “cofăiel plin”, “ulcica nouă”, “sunănd din strune”
- ceremonios: Oaspeţii hanului desfăşoară o un adevărat ceremonial: Comisul Ionita îl
invită pe capitanul de mazili Neculai Isac „să cinstim cu domnia ta o ulcică de vin nou” (ton respectuos). „mie mi-a plăcut întotdeauna să beau vinul cu tovaraşi. Numai dragostea cere singuratate”

- limbaj poetic: în lumina „soarelui auriu” care strălucea într-o „linişte ca din veacuri”,
- epitete expresive: “nas vulturesc”, “obrazul smad”, “sprâncene întunecate”
- aşa cum afirma G. Calinescu, Sadoveanu a creat o limbă limpede, armonioasă şi pură,
în care se împleteşte „graiul popular al ţăranilor cu fraza vechilor cronici”, o limbă capabilă să redea poezia sentimentelor omeneşti, frumuseţile tainice ale naturii, păstrând farmecul atmosferei acelor vremuri vechi.

- arhaismele şi regionalismele sunt folosite cu naturaleţe - limba literară uşor accesibilă
- figurile de stil apar cu moderaţie, dând astfel stilului sobrietate. Metafora lipseşte
aproape de tot („o lumină”), iar epitetele au rol caracterizor.
- eufonie, muzicalitatea frazelor, oralitatea exprimării