Imnul lui Stefan cel Mare de Vasile Alecsandri

Imnul lui Stefan cel Mare de Vasile Alecsandri - CARACTERISTICI:
Specific imnului este procedeul evocării. O altă trăsătură specifică imnului este utilizarea invocaţiei retorice. Imnul este o operă lirică deoarece poetul îşi exprimă sentimentele de admiraţie în mod direct prin intermediul eului liric. Eul liric îţi face simţită prezenţa prin folosirea verbelor şi a pronumelor de persoana I şi a II-a(ex.).

Imnul lui Stefan cel Mare de Vasile Alecsandri - Sentimentele exprimate sunt caracterizate de subiectivitate, iar poetul se exprimă utilizând un limbaj artistic: imagini vizuale, auditive, figuri de stil: epitete(erou sfânt; sentinele falnice; sublima-ţi glorie; aprigii păgâni;vechiul tău mormânt; raze splendide; sacru dor; umbră eroică), comparaţii(ca sentinele falnice), personificări(Carpaţii te păzesc; cu seculii şoptesc; stingând; priveşte visul tău), invocaţii retorice(O, Ştefan, erou sfânt; O, soare-nvingător; O! Mare umbră-eroică; O, Ştefane), antiteze(cu drag, cu dispreţ; prezent şi viitor), metafore(soare-nvingător; negura trecutului; amorul gloriei, al patriei amor), inversiune(vechiul mormânt; sublima-ţi glorie).

DEF: Evocarea este procedeul literar prin care se aduce în faţa cititorului imaginea unei personalităţi, a unui loc, a unei epoci, a unui eveniment din trecut.

DEF: Invocaţia retorică este o formulă de adresare către o persoană imaginară de la care nu se aşteaptă răspuns. Invocaţiile retorice sunt alcătuite de obicei din interjecţii şi substantive în cazul vocativ.

Poetul îl invocă pe Ştefan, al cărui mormânt este bine păzit de Carpaţi. Acesta îşi exprimă sentimentele de admiraţie şi de laudă prin intermediul figurilor de stil, expresiilor şi adjectivelor. Poetul îi spune acestuia că din inimile noastre, nu va pleca niciodată şi va rămâne viu atât în prezent cât şi în viitor.

Victoriile lui Ştefan au consecinţe în prezent fiind dat exemplu Unirea României. Oamenii din ziua de azi îl slăvesc şi-l admiră prin victoriile sale, iar în semn de mulţumire este faptul că românii vor fi uniţi pe vecie, şi-l vor cinsti pe cel al cărui fapt se datorează România de astăzi.

Personalitatea ieşită din comun este evidenţiată prin trei secvenţe: sublima-ţi glorie, erou sfânt, erou al românilor. Aceste epitete au rol de a accentua, de a creiona importanţa lui Ştefan.

Situarea personajului în timp şi spaţiu se realizează prin două figuri de stil diferite: epitet şi personificare: vechiul tău mormânt, Carpaţii te păzesc, cu seculii şoptesc.