Inteligenta

Trimis la data: 2007-07-13 Materia: Psihologie Nivel: Liceu Pagini: 5 Nota: / 10 Downloads: 4201
Autor: Claudiu Paveleanu Dimensiune: 96kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
Inteligenţa nu se confundă cu cunoaşterea. Informaţia deţinută de o persoană poate avea fie o provenienţă externă (comunicarea), fie o sursă internă (intelectul propriu) ; în primul caz este vorba de cunoaştere (ştiinţă), în cel de al doilea – de inteligenţă. Comunicarea prin intermediul limbajului face posibilă transmiterea informaţiilor între fiinţele umane, însă informaţia dobîndită pe această cale (este vorba despre “învăţătura” preluată de la alte persoane : educaţia părinţilor, materia predată în şcoli, literatura de specialitate, tehnici sau metode deprinse de la prieteni sau cunoscuţi etc.) nu reprezintă inteligenţă.

Reprezintă inteligenţă numai concluziile dobîndite prin raţiune proprie, descoperirile pe care intelectul le face “de unul singur”. (Motivul este unul simplu : în cazul cunoaşterii este vorba despre judecata altor persoane – comunicată .) Spre exemplu, un copil poate să facă el însuşi descoperiri despre lume şi să deţină informaţii ce nu i-au fost comunicate (“lebăda e rudă cu gîsca” “t şi ş formează č” etc.) În practică, inteligenţa reprezintă un procent infim al cunoaşterii, cea mai mare parte a informaţiilor deţinute de o persoană fiind dobîndite pe calea comunicării.

b) memorie (experienţă anterioară). Caracteristica inteligenţei fiind aceea că învaţă din experienţa anterioară, rezultă că inteligenţa este solicitată numai atunci cînd persoana se întîlneşte pentru prima dată în decursul vieţii cu o anumită problemă ; memoria va permite aplicarea în viitor a soluţiei învăţate la toate problemele identice sau asemănătoare. Aceia care au soluţionat o anumită problemă, nu mai au ulterior nici o dificultate în a rezolva probleme identice sau asemănătoare ; o problemă practică sau teoretică solicită inteligenţa numai atunci cînd este cu totul nouă şi nu seamănă cu nici una din experienţele anterioare. (Cu alte cuvinte, în materie de inteligenţă nu există antrenament, pregătire – exersarea testelor i.q. nu măreşte coeficientul de inteligenţă). În viaţa de zi cu zi, în majoritatea situaţiilor în care ni se cere să rezolvăm probleme, aplicăm soluţiile deja ştiute (memoria) şi nu inteligenţa (rezolvări “pe loc”, spontane).

c) Perioada îndelungată de gîndire face şi ea ca o problemă să devină, treptat, familiară. Din acest motiv la testele de evaluare a inteligenţei subiecţilor li se impune o limită de timp – atunci cînd li se acordă timp nelimitat găsesc fără greşeală soluţia, dar în acest caz testul nu are relevanţă. Perioada îndelungată de gîndire suplineşte lipsa inteligenţei ; o inteligenţă slabă va obţine aceleaşi rezultate (sau chiar mai bune) decît o inteligenţă superioară atunci cînd i se acordă suficient timp. (La fel stau lucrurile şi în ce priveşte descoperirile din domeniul ştiinţei : dacă ele survin într-un interval relativ scurt, atunci se datorează inteligenţei ; dacă vin după cercetări îndelungate şi multă “bătaie de cap”, atunci nu.)

Definiţia inteligenţei va conţine, deci, sintagma “uşor şi repede”.
În viaţa de zi cu zi omul îşi distribuie singur timpul alocat diferitelor activităţi : muncă, recreaţie, distracţie etc. (cu alte cuvinte, stabileşte singur dacă perioada de gîndire va fi una îndelungată sau nu). Experienţa acumulată într-un anumit domeniu va depine, deci, nu atît de coeficientul de inteligenţă al persoanei, cît de această repartizare a timpului (experienţa acumulată depinde în mare măsură de raportul hărnicie/trîndăvie şi mai puţin de inteligenţă). Eroarea cea mai frecventă în studiul acestei materii este aceea de a confunda talentul sau aptitudinile cu inteligenţa. Se consideră în zilele noastre că persoanele care excelează în diferite domenii ar fi oameni cu o inteligenţă ieşită din comun.

Spre exemplu, îndemînarea motrică specifică sportivilor şi categoriilor profesionale de dexteritate (scamatori, cartofori etc.) este clasificată drept “inteligenţă kinestezică”, talentul muzical e clasificat drept “inteligenţă muzicală”, talentul literar – “inteligenţă lingvistică”, aptitudinea în diverse domenii ale ştiinţei – “inteligenţă logico-matematică” şi aşa mai departe. În realitate, este vorba în aceste cazuri de “cantitate de experienţă” şi nu de inteligenţă, aceste abilităţi fiind strict legate de durata exerciţiului, de experienţa individului în domeniul respectiv.

Există persoane care deşi dispun de o inteligenţă ieşită din comun, nu posedă nici un talent şi nici o aptitudine pentru un motiv destul de simplu – lipsa interesului (găsesc că munca grea este plictisitoare şi preferă în locul ei jocuri, distracţii etc.) Inteligenţa superioară facilitează procesul de învăţare, asigurînd o asimilare mai rapidă şi durabilă a informaţiilor, însă nu suplineşte lipsa interesului. Diferenţa dintre un matematician genial şi unul mediocru nu este una de inteligenţă, ci de interes şi de preocupare, de timp afectat studiului (cu alte cuvinte, realizările profesionale relevă dacă un om e muncitor sau leneş şi nu dacă e inteligent sau nu).

Diferenţa esenţială între cele două este aceea că talentul reprezintă priceperea (cantitatea de experienţă) într-un domeniu în care individul are o experienţă îndelungată, pe cînd inteligenţa reprezintă “priceperea” într-un domeniu în care nu are experienţă (intervalul de timp în care e capabil să facă descoperiri în domeniul respectiv). Inteligenţa este prin esenţă polivalentă şi are caracter universal (este eficientă în orice aspect al vieţii – treburi inginereşti, ştiinţifice, sociale, politice, emoţionale etc.) pe cînd talentul are caracter special (este eficient numai în domeniul său). Spre exemplu, X excelează la matematică pentru că petrece mult timp rezolvînd exerciţii de matematică ; Y excelează la jocuri pe calculator pentru că petrece mult timp jucîndu-se pe calculator ; pentru a afla care din cei doi posedă un coeficient superior de inteligenţă vom apela la un domeniu în care atît X cît şi Y nu au nici o experienţă (despre care nu cunosc absolut nimic).

Ilustrarea cea mai potrivită ar fi aceasta : dacă un grup de persoane nefamiliare faţă de o anumită activitate (spre exemplu, pescuitul) încep deodată să o practice, fără a beneficia de sfaturi sau îndrumări de specialitate, vor ajunge să priceapă în intervale scurte sau lungi, în funcţie de inteligenţa fiecăruia, ceea ce e de priceput în domeniul respectiv (în exempul nostru concret : locaţia cea mai avantajoasă, momeala potrivită pentru fiecare tip de peşte etc.) Se regăsesc toate cele trei elemente constitutive ale inteligenţei : a) indivizii îşi folosesc propriul intelect, fără a beneficia de sfaturi sau instrucţiuni ; b) nu au o experienţă anterioară în domeniu ; c) perioada de timp în care ajung să înţeleagă dificultatea problemei va fi mai scurtă sau mai îndelungată în funcţie de inteligenţa fiecăruia. Cînd unui matematician i se cere să rezolve probleme de matematică nu îi este testată inteligenţa, întrucît matematica nu este pentru el “un domeniu nou şi nefamiliar”.
În limbaj comun termenul de “inteligenţă” este perfect sinonim cu acela de “isteţime” sau “ingeniozitate”.

Inteligenţa priveşte numai capacitatea de relaţionare (de a înţelege) a intelectului, nu şi alte calităţi ale minţii (capacitate de memorare, capacitate de calcul, bagaj de cunoştinţe, îndemînare motrică etc.) Numim activitate de calcul acele procese în care intelectul parcurge relaţii deja cunoscute, iar procese de înţelegere, acelea în care stabileşte relaţii noi. Procesul de înţelegere se referă, în principiu, la stabilirea a două tipuri de relaţii : de asemănare şi de cauzalitate. Spunem despre un fenomen că îl “înţelegem” atunci cînd îi cunoaştem cauza sau cînd cunoaştem categoria de abordare în care se încadrează (ştim cu ce se aseamănă).

Capacitatea intelectului de a sesiza analogii şi similitudini între fapte, situaţii, lucruri îi permite să aplice o soluţie nou învăţată la problemele pe care ulterior le va identifica a fi asemănătoare ; datorită ei sîntem capabili să folosim în limbajul uman formule precum “etc.” “şi aşa mai departe” “şi altele” şi altele – înşirarea unor trăsături comune permite intelectului să înţeleagă (asemenea expresii sînt, deocamdată, imposibil de introdus în limbajele artificiale de programare). În manuale şi în tratatele de specialitate enunţul abstract, teoretic este însoţit de exemple concrete pentru a oferi celor ce studiază o bază în stabilirea acestor relaţii (asemănări între enunţul abstract şi exemplul concret).

În ce priveşte celălalt tip de legături pe care inteligenţa le stabileşte (relaţiile de cauzalitate), intelectul uman este capabil să prevadă consecinţele sau repercusiunile unui anumit eveniment, sau să identifice cauza care l-a determinat. Fenomenele complexe, în care o multitudine de factori se suprapun, converg sau îşi anihilează reciproc efectele (de exemplu, fenomene sociale, politice, economice etc.) sînt mai dificil de înţeles, întrucît necesită şi o capacitate de a sesiza esenţialul, de a discerne în multitudinea de factori ponderea cu care ...

Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Filmele zilei
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Filmulete haioase Filme, poante si cele mai tari faze Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10 Bacalaureat 2019 Vezi subiectele examenului de Bacalaureat din 2019 Evaluare Nationala 2019 Ultimele informatii despre evaluare nationala
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

Referat.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat politica de confidentialitate pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles