Istoricul dreptului

Trimis la data: 2004-04-19 Materia: Drept Nivel: Facultate Pagini: 49 Nota: / 10 Downloads: 19
Autor: Beatrice Dimensiune: 58kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
Istoricul dreptului
Înţelesul conceptelor juridice se dezvăluie cu claritate, de cele mai multe ori, din punctul în care se îmbină perspectiva istorică şi perspectiva hermeneutică. Sub aspect istoric, cum este bine cunoscut, noţiunile fundamentale ale dreptului civil modern îşi au rădăcinile în dreptul privat roman. Deşi este indispensabil recursul la istorie, nu este însă suficient.
Istoricul dreptului

Istoricul dreptului
Înţelesul conceptelor juridice se dezvăluie cu claritate, de cele mai
multe ori, din punctul în care se îmbină perspectiva istorică şi perspectiva
hermeneutică. Sub aspect istoric, cum este bine cunoscut, noţiunile
fundamentale ale dreptului civil modern îşi au rădăcinile în dreptul privat
roman. Deşi este indispensabil recursul la istorie, nu este însă suficient.

Istoricul dreptului
Într-adevăr dezvoltarea pretoriană a dreptului privat roman, cu precădere în epoca clasică, dincolo de virtuţile sale creatoare de norme, nu a îngăduit decât rareori un efort de sistematizare a regulilor de drept şi de elaborare teoretică a noţiunilor juridice. Iată de ce, pentru a surprinde cât mai exact gradul înalt de generalitate la care au ajuns astăzi conceptele de drept civil şi pentru a cuprinde întreaga îmbogăţire a conţinutului acestora, este necesar pe lângă recursul la istorie, un demers de interpretare a legilor actuale, prin prisma doctrinei şi jurisprudenţei contemporane, fără a ignora aportul dreptului comparat.

Cele două perspective, istorică şi hermeneutică nu sunt autonome. Ele se influenţeză reciproc. Astfel structurat de romani, aşa cum este înfăţişat în universităţi, este rezultatul investigaţiilor moderne, făcute de cercetătorii pasionaţi, timp de secole pe baza operei de multe ori anonime - a glosatorilor şi comentatorilor din Evul Mediu.
Se poate spune chiar că întregul corp de reguli şi noţiuni cunoscut sub numele de drept roman, nu numai că a influenţat în mod hotărâtor evoluţia dreptului actual, dar a fost regândit, la rândul său, de ştiinţa juridică modernă.

În vechiul drept roman, pentru ca un act să producă efecte, trebuia să fie îmbrăcat în anumite forme; simpla manifestare de voinţă era lipsită de valoare juridică. Astfel, cel mai vechi contract roman, stipulaţiunea, îşi are originea în sponsio religioasă , care se încheia prin întrebare şi răspuns, în forma unui jurământ religios, invocându-se bunăvoinţa zeilor, în sprijinul celor care participă la raportul juridic.

Totuşi formalismul are şi anumite avantaje. Astfel, în acea epocă, datorită formalismelor actelor juridice, dolul sau violenţa nu erau posibile, ceea ce explică, de altfel, şi sancţionarea relativ târzie a viciilor de consimţământ în dreptul roman.

La sfârşitul Republicii, odată cu dezvoltarea accelerată a economiei de schimb, principiul formalismului devine o piedică în calea producţiei şi circulatiei mărfurilor. Rigorile formalismului s-au resimţit în mod negativ în special în domeniul contractelor, legate nemijlocit de producţia şi circulaţia mărfurilor. Drepr urmare se constată o transformare a mentalităţii romanilor în direcţia înlăturării treptate a formalismului în materia contractelor.

La sfârsitul Republicii, asistăm la apariţia unor contracte noi, formate prin simplul acord de voinţă al părţilor, în conformitate cu cerinţele vieţii economice. Si totuşi contractele consensuale apar ca o excepţie de la regulă. Rezultă de aici că la începutul secolului al II-lea d.H. cuvântul “contractus” avea încă un sens restrâns, desemnând exclusiv contractele consensuale.

Conceptul de “contractus” se consolidează definitiv abia în legislaţia lui Justinian, unde semnifică o convenţie destinată să genereze obligaţiuni. Din punct de vedere economic, vânzarea este o variantă mai evoluată a schimbului, în care îşi are originea sa; într-adevăr vânzarea, în sens economic, pare a fi îmbrăcat la origine forma schimbului dintre două lucruri, din care unul avea valoare de echivalent general ( capetele de vită).

Cu timpul, după apariţia barelor de aramă şi apoi a monedei în sens modern, vânzarea se configurează ca schimbul unui lucru contra unui preţ. Contractul consensual de vânzare, ca formă de realizare a acestei operaţiuni a apărut abia spre sfârşitul Republicii, la capătul unei îndelungate evoluţii.
Vânzarea mancipaţiune.

Funcţia originară a mancipaţiunii a fost aceea de a transmite
proprietatea asupra lucrurilor mancipi, în schimbul unei cantităţi de aramă, dar mancipaţiunea este cea mai veche formă pe care a îmbrăcat-o operaţiunea juridică a vânzării.
Vânzarea prin stipulaţiune.
Cele două prestaţiuni, predarea lucrului şi plata preţului făceau
obiectul a două stipulaţiuni distincte. Prima stipulaţiune genera obligaţia de a preda preţul, iar cea de-a doua , obligaţia de preda lucrul.

Vânzarea consensuală a fost practicată mai întâi în dreptul public, şi
numai după aceea a trecut în dreptul privat. Se ştie că prizonierii de război erau vânduţi, fie de către stat, fie de către soldaţi, pe pieţele publice. Cu timpul, datorită avantajelor, această practică a fost preluată de către particulari şi perfecţionată prin intervenţia pretorului. Vânzarea consensuală a fost mai întâi utilizată în raporturile dintre cetăţeni şi peregrini şi numai după aceea a trecut în raporturile dintre cetăţeni.

In orice caz, simpla convenţie a dobândit valoare juridică în materia vânzării încă de la începutul secolului I î.H., întrucât acţiunile care sancţionează vânzarea figurau pe lista acţiunilor de bună credinţă cunoscută de QUINTUS MUCIUS SCAEVOLA.

Contractul de VÂNZARE – CUMPĂRARE - înţeles ca o convenţie contractuală, sinalagmatică, judicia bonae fidei – încetează să mai fie doar o simplă reunire de stipulaţii separate cum era iniţial. Caracterul abstract al acestor stipulaţii, corelate sub aspect economic, dar independente din punct de vedere juridic, determină autonomia obligaţiilor părţilor, astfel încât nici una din aceste obligaţii nu era cauza celeilalte.

Sesizarea legăturilor dintre aceste obligaţii, a permis însă construcţia a două instituţii juridice cu deosebită valoare practică : ACTIO REDHIBITORIA şi LEX COMMISORIA.
Caracterul abstract al stipulaţiilor iniţiale este abandonat, în noua înfăţişare a contractului emptio – venditio, în favoarea interdependenţei obligaţiilor reciproce ale vânzătorului şi ale cumpărătorului. In jus civile, vânzarea consensuală în perioada imediat următoare recunoaşterii sale, dădea naştere unei obligaţii de garanţie pentru viciile nedeclarate cu rea credinţă de către vânzător, spre deosebire de dreptul vechi, în care era necesară intervenţia unei stipulaţii. Mai mult, într-o asemenea situaţie, vânzătorul era dator, pe lângă restituirea preţului, să plătească şi valoarea pagubelor pe care cumpărătorul le suferise din cauza viciilor lucrului vândut.

Ulterior, în jus honorarium, obligaţia de garanţie a fost extinsă şi cu privire la viciile ascunse pe care vânzătorul nu le-a cunoscut. Vănzătorul este răspunzător pentru viciile lucrului transmis, iar răspunderea sa cunoaşte o reglementare în două etape distincte : până la apariţia vânzării consensuale şi după sancţionarea contractului de vânzare.

În cadrul vânzării consensuale, trebuie să se distingă iarăşi între sistemul dreptului civil şi sistemul edililor curuli. Prin vicii ale lucrului inţelegem anumite defecte ce îl fac impropriu scopului pentru care a fost cumpărat sau îi micşorează valoarea.
Garanţia pentru vicii în cazul vânzării prin mancipaţiune.
La vânzarea realizată prin mancipaţiune, dacă aceasta poartă asupra unui fond de pământ, vânzătorul răspunde pentru vicii în două cazuri : când transmite o suprafaţă de pământ mai mică decât cea declarată şi când declară că fondul este liber de orice sarcini (optimus maximusque), deşi în realitate acesta este grevat cu servituţi.

În primul caz, cumpărătorul va avea împotriva vânzătorului actio de modo agri, ce are ca obiect plata unei sume de bani reprezentând dublul valorii suprafeţei de teren care lipseşte.
În cel de-al doliea caz, cumpărătorul poate intenta actio auctoritatis, daţa pe tărâm delictual prin care pretinde vânzătorului dublul preţului plătit.

Sistemul garanţiei pentru vicii, la vânzarea mancipaţiune, nu funcţionează decât în cazul transmiterii unor terenuri. Vânzarea realizată prin stipulaţiuni nu se bucură însă de aceleaşi consecinţe. În scopul de a se proteja interesele cumpărătorului, încă din epoca veche, s-a creat o stipulaţiune specială pentru vicii. Dacă vânzarea îmbraca forma mancipaţiunii, dar nu purta asupra unui teren, stipulaţiunea pentru vicii era alăturată mancipaţiei.

Când vânzarea se făcea prin două stipulaţiuni, stipulaţiunii speciale pentru evicţiune, i se adăuga o stipulaţiune pentru vicii.După apariţia vânzării consensuale, spunem că trebuie sa distingem intre sistemul dreptului ...

  • pag. 1
  • pag. 2
  • pag. 3
  • pag. 4
  • pag. 5
  • pag. 6
  • pag. 7
  • pag. 8
  • pag. 9
  • pag. 10

Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Filmele zilei
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Filmulete haioase Filme, poante si cele mai tari faze Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10 Bacalaureat 2019 Vezi subiectele examenului de Bacalaureat din 2019 Evaluare Nationala 2019 Ultimele informatii despre evaluare nationala
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

Referat.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat politica de confidentialitate pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles