Kant, Platon si Blaga

Trimis la data: 2005-11-01 Materia: Filosofie Nivel: Liceu Pagini: 8 Nota: / 10 Downloads: 8779
Autor: Claudia Florea Dimensiune: 22kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Un referat extrem de bun si de concis...
Raporteaza o eroare

Immanuel Kant

Immanuel Kant (22 aprilie 1724 - 12 februarie 1804), filozof german,
unul din cei mai mari gânditori din perioada [1]iluminismului în
Germania. Kant este socotit unul din cei mai mari filozofi din istoria
culturii apusene. Prin fundamentarea [2]idealismului critic, a
exercitat o enorma influenta asupra dezvoltarii filozofiei în
timpurile moderne. În special Fichte, Schelling si Hegel si-au
dezvoltat sistemele filozofice pornind de la mostenirea lui Kant. Cei
mai multi scriitori si artisti din vremea lui au fost influentati de
ideile sale în domeniul [3]esteticii, operele lui Goethe, Schiller sau
Kleist neputând fi întelese fara referinta la conceptiile filozofice
ale lui Kant.

Idei si consacrare

Asa cum o va spune în Prolegomene, a fost desteptat din "somnul
dogmatic" de lectura empiristului Hume. Va analiza operele lui Newton,
Hume si mai ales Rousseau, care, dupa propriile-i cuvinte, îl aduc pe
"drumul drept" si îi provoaca o "revolutie în reflectie". Kant crezuse
pâna atunci ca sursele cunoasterii nu se afla în experienta ci în
spirit, în ratiune. Aceasta era teoria intelectualista sau
dogmatismul. Pentru Hume, dimpotriva, toate cunostintele noastre sunt
ivite din experienta. Originalitatea filozofiei kantiene, sprijinita
pe progresul fizicii de la Galilei la Newton, va consta în încercarea
unei sinteze a amândurora, în a arata ca experienta si judecata permit
deopotriva cunoasterea. Asa cum va scrie mai târziu, intuitia fara
concept e oarba iar conceptul fara intuitie este vid. Ceea ce cauta
Kant e înainte de toate un fundament pentru uzul ratiunii, ceea ce
implica recunoasterea limitelor puterii ei. Acestea vor fi temele
celei dintâi mari opere kantiene (scrisa în patru luni), Critica
ratiunii pure, a carei prima editie dateaza din 1781. Kant are 57 de
ani. Este deja celebru prin ceea ce publicase anterior, dar adevarata
sa opera abia începe.Ratiunea nu poate cunoaste totul. Ea este deci
limitata în domeniul cunoasterii. În schimb, are o valoare în domeniul
practic, asadar moral. Este tema Criticii ratiunii practice, publicata
în 1787.Ramân prin urmare de reconciliat sferele naturii, în care
conditiile de posibilitate ale cunoasterii au fost determinate în
Critica ratiunii pure, si ale libertatii, al carei fundament a fost
stabilit în Critica ratiunii practice. Aceasta e tema Criticii puterii
de judecare care a aparut în 1790 si marcheaza desavârsirea
esentialului filozofiei kantiene.În 1780 devine membru în Senatul
universitatii, iar în 1787 membru al Academiei de stiinte din Berlin.
În semestrul de vara din 1786, este numit pentru prima oara rector,
titlu conferit de Frederic II. Kant va ramâne profesor pâna în 1797.
De la 7 la 10 dimineata cursurile de filozofie alterneaza cu
antropologia, geografia fizica si uneori fizica si matematicile. Nu-si
citea cursurile ci vorbea liber, desi urma întotdeauna un manual de
baza pentru a satisface prescriptiile academice prusiene. În 1794,
guvernul prusac îi interzice sa se ocupe de materiile religioase în
cursurile si publicatiile sale, lucru pe care Kant îl accepta.

Teoria cunoasterii

Una din lucrarile cele mai importante ale lui Kant, care cuprinde
întreg spectrul filozofiei sale, o constituie "Critica ratiunii pure"
(Kritik der reinen Vernuft, 1781), opera sa capitala, în care
cerceteaza bazele procesului de cunoastere. Kant încearca sa integreze
într-o conceptie unitara cele doua pozitii contrare ale teoriei
cunoasterii din vremea sa, pe de o parte [4]rationalismul lui René
Descartes, pe de alta [5]empirismul filozofilor englezi John Locke si
David Hume. În acest scop, Kant face deosebirea între judecata
analitica si cea sintetica. În cazul judecatii analitice, adevarul
deriva din analiza însasi a conceptului, fara a mai fi nevoie de un
experiment, respectiv de o perceptie sensoriala. În situatia în care o
analiza rationala nu este suficienta pentru a extrage adevarul si este
nevoie de o observatie sensoriala sau experiment, atunci avem deaface
cu o judecata sintetica. Toate cunostintele valabile la un moment dat
derivate din experienta au prin urmare un caracter sintetic. În
continuare, Kant împarte judecatile în empirice sau a posteriori si
judecati a priori. Judecatile empirice sunt în întregime dependente de
perceptia sensoriala, de ex.: afirmatia: "acest mar este rosu".
Dimpotriva, judecatile a priori poseda principial o valabilitate
independenta de cazul individual si nu sunt bazate pe observatie
sensoriala, de ex.: "doi si cu doi fac patru" reprezinta o afirmatie
apriorica.

Kant sustine ca, notiunile de Timp, Spatiu si Cauzalitate, care
fundamenteaza legile ce guverneaza relatiile lucrurilor dintre ele, nu
sunt legate de obiectele din natura, dimpotriva, ca pure forme
apriorice, stau la baza capacitatii de cunoastere a subiectului, fiind
astfel transferate realitatii obiective. Spatiul, timpul si
cauzalitatea sun prin urmare forme care functioneaza în procesul de
perceptie ca sabloane, cu scopul de a ordona si structura toate
impresiile sensoriale. "Lucrul în sine" (das Ding an sich), adica asa
cum este în realitate, nu poate fi cunoscut, pentru ca subiectul intra
doar în posesia impresiei asupra lucrului, a "fenomenului", a
aparitiei sensoriale a "lucrului în sine",care singura poate fi
perceputa, spre deosebire de ceea ce Kant denumeste numen, care se
sustrage capacitatii de cunoastere. Aceasta cercetare critica a
conditiilor perceptiei si cunoasterii este denumita de Kant "filozofie
transcendentala", filozofie care investigheaza premizele si limitele
necesare la care este supus omul.

Citate reprezentative:

- Tribunalul acesta pe care omul îl simte în el este constiinta.

- Fericirea e un ideal al imaginatiei iar nu al ratiunii.

- Omul a fost facut dintr-un lemn asa de noduros, încât e lucru
îndoielnic ca s-ar putea ciopli vreodata din el ceva absolut drept.

- O propozitie incorecta e neaparat falsa, dar o propozitie corecta nu
e neaparat adevarata.

- Conceptele fara materie sunt vide.

- Nu se poate învata filozofia, se poate doar învata sa filozofezi.

- Principiul finalitatii nu e constitutiv ci regulator.

Platon

S-a nascut într-o familie aristocratica, la Atena sau pe insula Egina,
având ca tata pe Ariston (descendent al regelui Codros) si mama
Perictione (dintr-o familie înrudita cu Solon). Numele de nastere
Aristocles; Platon a fost o porecla primita datorita pieptului sau
lat. Copilaria este marcata de razboiul peloponesiac si luptele civile
între democrati si aristocrati. La 20 de ani devine discipol al lui
Socrate si a ramas alaturi de el vreme de 8 ani, pâna la moartea
acestuia. Înclinatiile poetice, talentul în domeniul teatrului le-a
înnabusit si s-a dedicat total filosofiei. La moartea lui Socrate (399
î.e.n.) nu a putut fi de fata, fiind bolnav. Condamnarea nedreapta a
maestrului l-a îndemnat sa-l reabiliteze (Apologia lui Socrate)
dialogurile de tinerete poarta marca puternica a filosofiei socratice.
Refugiat o vreme la Megara, se bucura de prezenta lui Euclid, alt
discipol al lui Socrate. Realizeaza mai multe calatorii: Egipt - se
familiarizeaza cu matematica; Cirene - intra în legatura cu
matematicanul Teodor; în coloniile din Italia de Sud - face cunostinta
cu pitagoreicii; în Sicilia, la Siracuza - invitat de tiranul
Dionysios cel Batrân. O traditie îndoielnica spune ca Dyonisios cel
Batrân l-a vândut pe Platon ca sclav în Egina deoarece îi considera
suparatoare prezenta, dar prietenii l-au cumparat si eliberat din
sclavie. Acest fapt ar putea explica hotarârea lui Platon de a se
retrage din politica si de a deschide o scoala filosofica la Atena,
lânga gimnaziul închinat lui Heros Akademos, de unde si numele
Academia. Organizarea scolii esra asemanatoare societatilor
pitagoreice, cu o ierarhie bine structurata. Scoala va functiona
aproape 1000 de ani; unul dintre obiectivele cele mai importante fiind
acela de a contribui la pregatirea politica a oamenilor politici.
Academia lui Platon este închisa în 529 e.n. la ordinul împaratului
Iustinian. Dupa ce împlinise deja 60 de ani, Platon a mai efectuat
doua calatorii la Siracuza, în speranta de a-l influenta pe Dionysios
cel Tânar pentru proiectele sale de reforma politica si filosofica.
Din pacate proiectul esueaza definitiv. S-a stins ...

Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Filmele zilei
 
Linkuri utile
Filmulete haioase Filme, poante si cele mai tari faze Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10 Bacalaureat 2012 Vezi subiectele examenului de Bacalaureat din 2012 Rezultate Bacalaureat 2012 Aici se vor afisa rezultatele examenului de Bacalaureat 2012
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.