Leonardo DaVinci

Leonardo DaVinci si inovaţiile sale în domeniul picturii au influenţat cursul artei italiene pentru mai mult de un secol după moartea sa, şi studiile sale ştiinţiifice – în anamtomie, optică şi hidraulică – au anticipat multe dintre realizările ştiinţei moderne.

Leonardo DaVinci viaţa timpurie din Florenţa

Leonardo s-a născut în micul oraş Vinci, de lângă Florenţa, în Tuscania. A fost fiul unui notar florentin bogat şi a unei ţărănci. În mijlocul anilor 1460, familia s-a stabilit în Florenţa, unde Leonardo a primit cea mai bună educaţie. A avansat rapid social şi intelectual. Arăta bine, vorbea uşor, şi era un muzician bun.

În 1466 a devenit ucenicul lui Andrea del Verrocchio, cel mai bun pictor şi sculptor al acelor timpuri. În atelierul lui, Leonardo a învăţat multe lucruri, de la pictura altarelor la crearea uriaşelor proiecte sculpturale în marmură şi bronz. În 1472 a fost admis în ghilda pictorilor din Florenţa, şi în 1476 era considerat tot ucenicul lui Verrocchio.

În 1478, Leonardo a devenit un artist independent. Prima lui comandă a fost pictarea altarului capelei primăriei florentine, pe care nu a executat-o. Prima sa pictură a fost Adoraţia magilor, începută în 1481 şi neterminată. Alte lucrări atribuite tinereţii sale au fost portretul lui Ginevra de’ Benci, şi neterminata Sf. Jerome.

Viaţa în Milan

În jurul anului 1482, Leonardo a intrat în serviciul lui Ludovico Sforza, ducele Milanului, din cauza unei scrisori în care îi spunea ducelui că poate construi poduri portabile, că ştia tehnica construirii tunurilor, că putea construi vehicule blindate, catapulte şi alte maşini de război, că putea executa sculpturi în marmură, bronz şi lut. A servit drept inginer şef în numeroasele acţiuni militare, fiind în acelaşi timp arhitect. În plus, l-a asistat pe matematicianul Luca Pacioli în scrierea tratatului Divina Proportione.

Probele arată că avea ucenici şi elevi în Milan, pentru care a scris diverse texte, strânse mai târziu în Tratatul despre Pictură. Cea mai importantă pictură în timpul şederii la Milan a fost Fecioara stâncilor. A lucrat la pictură mult timp, dar avea un obicei de a
nu termina ce începuse. Din 1495 în 1497, Leonardo a lucrat la capodopera sa, Ultima Cină. Din nefericire, uzul experimental al uleiului pe tencuială a condus la probleme tehnice, şi până în 1500 pictura a început să se deterioreze.

Fecioara stâncilor este una dintre cele mai celebre picturi dintre cele produse în cei 17 ani petrecuţi în Milan. Este cunoscută în două versiuni. Prima, datând din 1485, este expusă la Luvru. A doua, completată în 1506, se află la Galeria Naţională din Londra.
În timpul şederii sale la Milan, Leonardo a produs alte picturi şi desene(dintre care cele mai multe s-au pierdut), desene arhitecturale şi modele pentru domul catedralei din Milan.

Cea mai mare comandă a sa a fost pentru o statuie ecvestră a lui Francesco Sforza, tatăl lui Ludovico, pentru curtea casteluilui Sforzesco. În decembrie 1499, familia Sforza a fost alungată din Milan de forţele franceze. Leonardo a făcut modelul din lut, dar metalul destinat statuii a fost folosit pentru tunuri. Modelul a fost distrus de soldaţii francezi, care l-au folosit pe post de ţintă. După aceasta, Leonardo s-a întors în Florenţa.