Lucian Blaga

Trimis la data: 2006-01-09 Materia: Romana Nivel: Liceu Pagini: 7 Nota: / 10 Downloads: 20
Autor: Virgil Dimensiune: 95kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Referat despre Lucian Blaga
Pe Lucian Blaga, căruia în ediţia „mare" a Isioriei sale îi acordase un fotoliu din cele rezervate moderniştilor, Lovinescu îl clasează, în compendiul din 1937, între tradiţionalişti. Lucian Blaga (9 V 1895, Lancrăm, jud. Alba — 6 V 1961, Cluj) e, însă, „tradiţionalist" în cu totul alt chip decât oricare dintre reprezentanţii curentului.Lucian Blaga
Raporteaza o eroare

Referat despre Lucian Blaga
Literatura lui Lucian Blaga (poezie, teatru) nu se sprijină pe tradiţia imediată şi nu valorifică peisajul şi, în general, patrimoniul naţional doar decorativ. Asemenea sculpturii lui Brâncuşi, ea revelă elementarul şi îşi are sursele în arhaic. Către elementar, arta a fost orientată însă nu de ideologia sămănătoristă sau de cea gândiristă, ci de expresionism.

Sub impulsul tocmai al acestui curent a ajuns şi Blaga să cedeze aplecării sale organice (contrariată de sămănătorism, care exalta fenomenalităţi de superficie), către „fondul primitiv" al psyche-i etnice, către «fenomenul originar" autohton, reflectat în mituri, şi arta cu care exprimă «duhul eresului", perpetuat din neolitic, e tot atât de modernă ca a lui Vinea, a lui Maniu (înainte de primul război) şi a oricărui alt „revoluţionar. Violent antitradiţionaliste în prozodie şi stil, Poemele luminii (1919), §i cu atât mai mult Paşii profetului (1921), în marea trecere (1924), Lauda somnului (1929), Zamolxe (1921), Tulburarea apelor (1923), sunt ieşite, totuşi, tocmai din cea mai autentică, mai viabilă şi mai fecundă tradiţie, dintr-o tradiţie infraistorică. Din tradiţia prin care umanitatea sălăşluitoare pe teritoriul centrat de osatura carpatică şi-a menţinut prin milenii, sub toate valurile şi vânturile pustiitoare, propria identitate.

Cu toată afirmaţia poetului că şi-a găsit „adevăratul filon", abia după absolvirea studiilor universitare vieneze, când „pe deasupra crustei de studiu, formată la nemţi, a inundat fondul băştinaş al fiinţei" sale, este evident că sensibilitatea blagiană specifică începe a vibra chiar din primele versuri durabile, care conţin — cum scrie N. Iorga, în entuziastul articol de întâmpinare a Poemelor luminii — „bucăţi de suflet, prinse sincer în fiecare clipa şi redate cu o superioară muzicalitate".

Vizionarismul tânărului Lucian Blaga depăşeşte cu mult spaţial autohton, şi chiar sfera terestră, desfăşurându-se la scară cosmică, dar „gorunul din margine de codru", „mugurii unui vlăstar primăvăratec", „trandafirii sălbatici" şi atâtea alte reprezentări ne apar, cel puţin nouă, românilor, ca elemente de peisaj românesc. Întoarse, în Paşii profetului şi în toate culegerile următoare, dinspre cer spre pământ, privirile poetului sunt fixate aproape permanent asupra cuprinsurilor din jurul „vetrei", în ale căror adâncuri dorm strămoşii. Blaga nu valorifică, însă, în spirit semănătorist concretul geografic, îşi reprimă atracţia către pitoresc, spre a da o natură esenţializată.

Distanţat de geografic şi etnografic, neatras de concretul istoric, de culoarea locală ca atare, Blaga reţine din privelişti — şi în volumele citate şi în cele următoare: La cumpăna apelor (1933), La curţile dorului (1939), Nebănuitele trepte (1943) precum şi în opera poetică editată postum — doar liniile definitorii, reduce individuaţiunile la schiţă, la o schemă prototipală. Integrat prin aceasta în expresionism, Blaga îl modifică, substituind (mai puţin în primul volum) impetuozităţii fugoase, expresivităţii frenetice, către care orientaseră curentul unii dintre reprezentanţii şi, mai cu seamă, precursorii săi germani, o exultantă calmă, bucolică, în curând convertită într-un hieratism de iconografie bizantină. Ridicat peste timp, scos din spaţiul profan, diafanizat, peisajul blagian nu rămâne, totuşi, fără specificitate. Posedă una chiar foarte pregnantă: individuală şi etnică.

Ţinuturile de vis ale cărţilor de după Poemele luminii transfigurează, asemenea tărâmurilor din basme, în special peisajul carpatic şi subcarpatic, intermitent şi pe cel pontic, şi, cu toată absenţa (până la Nebănuitele trepte) a oricărei explicităţi toponimice, teritoriile create de închipuirea blagiană sunt departe de a se înfăţişa asemenea unor spaţii de oriunde, apatride; pădurile, apele, „muntele vrăjit" poartă semne distinctive ale meleagurilor româneşti, îndeosebi transilvane. Vara, „pământu-ntreg e numai lan de grâu şi cântec de lăcuste". „Spicele îşi ţin la sân grăunţele ca nişte prunci ce sug". Boabele „crapă de prea mult aur". Holda e presărată de „roşii flori de mac". Flori de mac înroşesc „malul mării de secară". Apar şi maci negri. Aceştia cresc „supt pământ".

Lanurile sunt contrapunctate de vii. Străbătând, „pe cal turnat în oţele", satele, „când numai umbră, când numai om", Sfântul Gheorghe „binecuvânta pâinea pe câmpuri, binecuvânta vinul pe dealuri". Toamna, când „se coace pelinul în boabe de struguri", brotăceii se adăpostesc în frunzele de viţă: „Viţele de vie ţin în palme brotăcei". Versurile sunt scrise, uneori, imaginativ, „pe frunze uscate de vie". Elementele primordiale de decor sunt iarba, fânul. „Răsărită din papură", o nimfă îşi „varsă", „ca dintr-o nevăzută amforă rotunda, trupul gol în iarbă". „Un târâit de greier cheamă luna-n fân". „Sufletul satului fâlfâie (...) ca un miros sfios de iarbă tăiată". „Noaptea, îngerii goi, zgribulind se culcă în fân".

Primăvara, pe la echinox, „mugurii şi iarba au crescut repede ca unghiile şi părul morţilor". Pe verzile întinderi se înalţă, fireşte, copaci şi, în „focurile de primăvară", când „îngânând prin văi tăria, / sună ramul sună glia", când „focuri ard, albastre ruguri, / pomii simt dureri de muguri", omul, alcătuindu-se mitic, „înfloreşte" împreună cu pomii: „Căutăm pământul unde / mitic să ne-alcătuim, / ochi ca oameni să deschidem, / dar ca pomii să-nflorim". Adecvată peisajului, fauna blagiană mitologizează o, zoologie foarte românească: turme, vite, cai (inclusiv „cai galbeni", fantastici), căprioare, ciute, cerbi, mistreţi, veveriţe, ulii, „porumbi", corbi, ciocârlii, lăstuni, „buhe", şerpi, lăcuste, greieri, melci, în sfârşit, tot vietăţi de „spaţiu mioritic", cărora H se adaugă fabulosul inorog: „Din clima fierbinte / a basmului, sfinte / irog, inorog, / c-un semn te invoc".

În acest cadru de vis, asemănător celui eminescian şi totuşi deosebit: printr-o sobrietate hieratizantă, prin aerul de mister şi sacralitate, îşi construieşte poetul „mirabilei seminţe" — întocmai ca precursorul său „nepereche" — paradisul erotic. Cuplul îşi dăruieşte fericirea „dezmărginirii", a vărsării unuia în celălalt, sub arbori şi arbuşti care îşi „scutură floarea" asemenea „teiului sfânt" eminescian: „De pe stamine de alun, / din plopii albi, se cerne jarul...". Prin împlinirea erotică, efemerul omenesc se integrează naturii veşnice: „Polenul cade peste noi, / în preajmă galbene troiene / alcătuieşte-n aur fin. /Pe umeri cade-ne şi-n gene". O mistuire dureros-fericitoare în natură este, în viziunea poetului, şi moartea. Intrat „în ciclul elementelor", insul pieritor accede la imortalitate tocmai prin condiţia anonimatului. El va avea „faţa nimănui, asemenea pământului", dar, «înmormântat în astă stea, / în nopţi voi lumina cu ea".

Dacă o seamă de poeme blagiene învăluie satul românesc mitizat în lumini de azur, altele (în unele cazuri, aceleaşi) îl arată degradat, sfârtecat, smuls din matcă, deposedat de duhul specific, de transcendent, şi în genere de spiritualitate, prefăcut într-un teritoriu al morţii. Viziunile sunt de apocalips. Asemenea poeziei expresioniste germane şi austriece (Trakl, Georg Heym, Else Lasker-Schiifler, Gottfried Benn şi asemenea poemelor lui T.S. Eliot, numeroase versuri din volumele în marea trecere şi lauda somnului comunică „veşti" înspăimântătoare, relevă „semne" de privelişti consternante. Cocoşii în Peisaj transcendent sunt „apocaliptici"; ei nu vestesc dimineaţa, ci întunericul - un întuneric cosmic.

Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Filmele zilei
 
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Filmulete haioase Filme, poante si cele mai tari faze Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10 Bacalaureat 2012 Vezi subiectele examenului de Bacalaureat din 2012 Rezultate Bacalaureat 2012 Aici se vor afisa rezultatele examenului de Bacalaureat 2012
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.