Lumi fantastice

Trimis la data: 2003-06-10 Materia: Romana Nivel: Liceu Pagini: 14 Nota: / 10 Downloads: 17
Autor: Augustinna Dimensiune: 25kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
Fantasticul este o categorie estetică dată destul de recentă. În literatura cultă abia scriitorii romantici sunt aceia care cultivă cu consecvenţă, la modul pragmatic, lumile, personajele şi întâmplările fantastice. Cultul pentru fantastic ţine în acest caz de un program estetic de factură anticlasicistă, orientată spre toate formele de libertate a spiritului şi spre eliberarea imaginaţiei creatoare de limitele ei raţionale şi logice.

Lumi fantastice
Pe de altă parte fantasticul este o categorie estetică deosebit de elastică şi tolerantă. Într-un sens foarte general, ţin de spaţiul fantasticului şi miraculosul, fabulosul, feericul, supranaturalul, neobişnuitul etc. astăzi încă, specialiştii în estetică şi teoreticienii literari nu obosesc să încerce izolarea fantasticului într-o definiţie cât mai puţin relativă. Descoperim modele explicative ale creaţiilor cu caracter fantastic în studiile lui Tzvetan Todorov, Roger Callois, Marcel Brion, Rene de Solier, Nicolae Manolescu şi mulţi alţii.

Tema lumilor fantastice este însă o temă cu o adâncă şi bogată tradiţie. Ea apare în mituri, basme, poveşti, legende, balade, epopei, poeme eroice, povestiri, nuvele. Romanul însuşi, care este o creaţie a lumii moderne, face din spaţiul lumilor fantastice un spaţiu frecventat cu asiduitate. Dar fantasticul este prezent şi în poezie, teatru, film, artele vizuale.

El este rezultatul unei rafinări a anticei distincţii dintre mimesis şi phantasia, el este un produs al fanteziei care, la rândul ei, exprimă nevoia omului de a se desprinde de condiţionările lumii exterioare, pentru a se concentra asupra fantasmelor, viziunilor, obsesiilor de natură interioară.
În acest sens, este fantastic tot ceea ce nu are legătură directă cu realitatea, ci cu visul, halucinaţia, reveria, iluzia, utopia, misterul, straniul.

Fantasticul sfidează cauzalitatea, cronologia, contingenţele vieţii, judecata raţională şi pretenţiile ştiinţelor. El se învecinează cu magia, sacrul şi miticul. Repudiază verosimilul şi verdictul, cultivă ruptura planurilor existenţei, tolerează ceea ce este inexplicabil şi refuză explicaţia. Lumea fantastică este o lume cu propria ei organizare, cu propriile ei condiţii de existenţă, cu propria ei logică. Odată acceptat, fantasticul poate deveni un spaţiu al unui alt tip de normalitate. El este antilogic, nu şi alogic, pentru că alogicul aparţine deja absurdului.

Ar fi totuşi prea mult să situăm fantasticul în pur imaginar. Situaţia fantastică se naşte în real, ea reprezintă un mod de a contrazice real. Presupune irealitatea unor întâmplări, dar oferă şi destule argumente pentru a le lua în serios cu toată convingerea. Aşa cum susţine Tzvetan Todorov (Introducere în literatura fantastică), în literatură cheia fantasticului este ezitarea cititorului în faţa unor opţiuni explicative la fel de îndreptăţite. Acest adevăr se vede cel mai bine în câteva din textele prezentate în această secţiune.

Operele studiate care au ca temă principală fantasticul aparţin atât literaturii universale, cât şi celei româneşti şi sunt următoarele: Magicianul de John Fowles, Povestea fără sfârşit de Michael Ende, Ţiganiada de Ion Budai-Deleanu, Vasiliscul şi aspida, Douăsprezece mii de capete de vite de Mircea Eliade, Şarpele Aliodor de Vasile Voiculescu.

Magicianul a fost cel dintâi roman elaborat de John Fowles, dar nu întâiul publicat. A avut o gestaţie îndelungată, cu întreruperi, şi a cunoscut nenumărate transformări; de altfel, chiar ediţiei din 1966 îi va urma, în 1977, o alta, mai mult decât revizuită. Cât despre izvoarele de inspiraţie, însuşi Fowles este cel care le divulgă. Mai importante decât datele biografice sunt modelele livreşti, pe care autorul le rezumă la trei fundamentale: Cărarea pierdută de Alain-Fournier, Marile speranţe de Charles Dickens şi o carte de copilărie, Bevis de Richard Jeferies.

În fragmentul studiat este vorba despre un împărat şi fiul acestuia care crede în toate lucrurile, mai puţin în trei: insule, prinţese şi Dumnezeu. De aceea, el pleacă în ţara vecină şi descoperă toate aceste trei obiecte. Întorcându-se în împărăţia tatălui său află că a fost păcălit. Prinţul se reîntoarce la omul îmbrăcat în costum de seară care îi spune că şi în împărăţia tatălui său există insule, prinţese şi Dumnezeu. Revenind acasă, împăratul îşi arată adevărata sa faţă lucru ce îl determină pe fiul său să îşi dorească moartea. Devenind matur prinţul renunţă la această idee.

În acest fragment prinţul parcurge un traseu iniţiatic între lumea reală, în care el locuieşte, şi cea fantastică, superioară lumii reale. Primul drum în afara împărăţiei tatălui său semnifică revolta, iar plimbarea între cele două lumi sugerează indecizia.

Prinţul nu crede în insule, simbol al idealului material, în prinţese, semnificând idealul estetic, şi în Dumnezeu, sugerând idealul religios. El este dependent de gândirea şi afirmaţiile altcuiva şi trăieşte într-o lume creată de tatăl său.

Pragul reprezintă momentul plecării din împărăţie şi semnifică părăsirea condiţiei iniţiale, a spaţiului protector. Împăratul doreşte să-şi protejeze fiul şi, de aceea, îl controlează ţinându-l sub puterea şi autoritatea paternă.
Prinţul parcurge traseul iniţiatic, ce simbolizează destinul, evoluând de la copil, care crede în spusele tatălui săi a cărui autoritate este puternică, la adolescent, aflat sub autoritate străină, şi de la adolescent la matur, dominat de conştiinţa de sine.

Întâlnirea cu moartea, ce are loc în final, este punctul culminant al fragmentului, moment în care prinţul se confruntă cu limita şi devine matur. Propoziţia „Prinţul se înfioră” sugerează spaima, frica în faţa morţii.
Întrebările puse de prinţ ambilor bărbaţi simbolizează curiozitatea, dependenţa de o autoritate. El confruntă două surse: tatăl îi prezintă un adevăr parţial, relativ, ştiinţific, iar în lumea fantastică descoperă o gândire creatoare. Pericolul datorită căruia tatăl prinţului amână revelarea acestei lumi este pierderea în fantastic.

În final fiul împăratului reuneşte cele două lumi: cea reală, în care el trăieşte, şi cea ficţională, superioară lumii reale care este mult mai goală.
O altă operă ce are ca temă principală fantasticul este Povestea fără sfârşit. Publicată pentru prima dată în 1979 la Stuttgart, cartea lui Michael Ende este o poveste ciudată, ce nu poate fi integrată într-o anumită specie literară. Deşi capitolul introductiv ne plasează în atmosfera unui roman, cartea capătă treptat aspectul unei poveşti.

Constatăm, de fapt, că romanul lui Bastian, personajul care în capitolul introductiv pătrunde într-un anticariat într-o dimineaţă de noiembrie rece şi cenuşie, conţine povestea care dă titlul cărţii lui Ende: Povestea fără sfârşit.
Capitolul introductiv constituie deci rama povestirii. Spre deosebire de povestea în sine, acest capitol este tipărit cu litere italice. Acelaşi tip de caractere va fi folosit ori de câte ori Povestea fără sfârşit este întreruptă pentru ca cititorul să poată afla care sunt reacţiile lui Bastian, personajul de roman, care devine cititorul Poveştii fără sfârşit.

Bastian este „un băieţel de vreo zece sau unsprezece ani” care pătrunde întâmplător într-un anticariat unde este fascinat de aspectul unei cărţi pe care o citea anticarul Koreander. Cartea poartă titlul Povestea fără sfârşit, iar Bastian are impresia „că din ea porneşte un fel de forţă magnetică care-l atrage irezistibil”.

Aproape fără să-şi dea seama, Bastian părăseşte anticariatul, luând cu el cartea care-l impresionase atât de mult. Băiatul se ascunde în podul şcolii şi deschide paginile Poveştii fără sfârşit, întrebându-se „ce se petrece de fapt într-o carte cât timp stă închisă. Probabil că nu există decât literele tipărite pe hârtie, dar totuşi ceva tot trebuie să se petreacă, fiindcă atunci când o deschid găsesc acolo o întreagă poveste.

Apar personaje pe care eu nu le cunosc, fel de fel de aventuri şi isprăvi şi lupte. (...) toate acestea se găsesc într-un anumit fel în carte. Trebuie s-o citeşti ca să le trăieşti pe toate, asta-i limpede. În carte se găsesc toate acestea dinainte. Aş vrea să ştiu în ce fel?”. Aceasta este dilema lui Bastian Balthasar Bux, „a cărui pasiune erau cărţile”. Pe parcursul lecturării cărţii, Bastian va afla răspunsurile la întrebările sale.

Astfel, la sfărşitul romanului, cititorul va constata că întreaga viaţă a lui Bastian s-a schimbat, eroul însuşi devenind cu totul altul. Cartea lui Ende este deci un Bildungsroman, o carte a formării unei personalităţi, dar nu un Bildungsroman în sens clasic, ci unul livresc, pentru că trans formarea lăuntrică a personajului se produce în urma citirii unei cărţi.

Cartea lui Michael Ende nu este însă doar romanul formării lui Bastian. Întreaga poveste este o sinteză alegorică, ce se desfăşoară pe mai multe planuri ale ficţiunii. Planul ...

Stiri
  • pag. 1
  • pag. 2
  • pag. 3
  • pag. 4
  • pag. 5
  • pag. 6
  • pag. 7
  • pag. 8
  • pag. 9
  • pag. 10

Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Materiale educative Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

Referat.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat politica de confidentialitate pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles