Intra in cont pentru a trimite lucrarea ta de licenta sau pentru a vedea cat ai castigat!
Student Center

Manole

trimis la data: 2004-05-07
de catre: Florin angel
Manole - În peisajul cam sărac al dramaturgiei interbelice (comparativ cu romanul şi poezia) Lucian Blaga este o fericită excepţie. El cultivă teatrul poetic de idei, care pune în lumină deopotrivă poetul, filozoful şi dramaturgul. În dramele sale Blaga prelucrează mituri străvechi pe care le regândeşte, le reinterpretează, investindu-le cu sensuri filozofice. Aceste mituri străvechi sunt tratate în manieră modernă, expresionistă. Manole
Preview referat Manole

Manole - Mai mult decât în poezia, în dramaturgia se simte influenţa expresionismului. Dramaturgul renunţă la adâncirea psihologiei personajelor şi printr-o reducţie expresionistă realizează personaje–idei. Accentul se pune pe conflictul interior, pe conflictul de idei. Tot de estetica expresionistă ţine interesul pentru mitic, ancestral, arhaic dezlănţuirea forţelor oarbe ale naturii, eul supratensionat.

Problematica pieselor se referă la condiţia creatorului, singurătatea personalităţii de excepţie, tema destinului, sacrificiul necesar pentru o idee. Referindu-se la dramaturgia lui Blaga criticul literar Eugen Todoran surprindea foarte bine particularităţile acesteia: Teatrul lui Blaga, ca teatru de idei dezvoltă în conflicte tragice cu personaje interiorizate ideea fundamentală a poeziei lui: semnificaţia ontologică a omului în relaţie cu el însuşi, cu societatea, cu lumea, cu divinitatea. Drama omului constă în aceea că el creează spre a revela un mister, dar este limitat de frânele transcendente, rămânându-şi doar să întrezărească un tărâm de dincolo. Expresionismul lui Blaga este temperat de inspiraţia folclorică.

Meşterul Manole

Blaga a publicat această piesă în 1927. El a prelucrat un mit de intensă circulaţie: mitul creatorului. Blaga reface structural semnificaţiile baladei populare încât se poate vorbi de o asimilare totală a mitului. Asemenea lui Eminescu, Blaga depăşeşte schema mitică prin gândire filozofică şi tehnică expresionistă.

Pornind de la elementele mitului popular, Blaga realizează o dramă modernă pe tema condiţiei creatorului de artă. Blaga îşi pune personajul într-o dilemă tragică, aceea de a alege între pasiunea devastatoare pentru creaţie şi iubire, dragoste de viaţă.

El face din Manole un personaj tragic, conştient de caracterul iraţional, absurd al jertfei care i se cere: Jertfa aceasta de neînchipuit — cine o cere? Din lumină Dumnezeu nu poate s-o ceară fiindcă e jertfă de sânge, din adâncimi puterile necurate nu pot s-o ceară fiindcă jertfa e împotriva lor. Drama personajului, singurătatea sa între pământ şi cer, între porunca lui Vodă şi absurditatea jertfei trimit la teatrul existenţialist (Eugen Ionesco, Sartre, Camus).

Blaga multiplică conflictul realizând o adevărată serie conflictuală. Astfel personajul este în conflict cu porunca oficială, cu Divinitatea, cu pasiunea pentru creaţie, cu iubirea şi cu sine însuşi. Manole este plasat între cerinţa socială, cerinţa divină, cea afectivă şi cea spirituală (Vodă — Dumnezeu — Mira — Creaţia).

Blaga îşi pune personajul sub semnul interogaţiei absolute. Personajul îşi dă seama de impasul existenţial în care se află: Înăuntru un gol se deschide — mâhnirea fără întrebări. Deasupra întuneric se închide — deznădejdea nesfârşitelor încercări. Lăuntric, un demon strigă: clădeşte! Pământul se-mpotriveşte şi-mi strigă: jertfeşte!


Intreaba

Nota:Textul de mai sus reprezinta un extras din referatul "Manole". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau referatul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti aici: raporteaza o eroare

Pentru mai multe referate vizitati referate Clopotel, referate de nota 10