Metode mijloace si forme de organizare a educatiei adultilor

Trimis la data: 2006-03-01 Materia: Pedagogie Nivel: Facultate Pagini: 12 Nota: / 10 Downloads: 5
Autor: Gratiela Dimensiune: 1430kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Referat despre Metode mijloace si forme de organizare a educatiei adultilor
Educatia este forma de adaptare esentiala a omului la lume si a lumii la om. Adaptarea se face insa primtr-un model interior tridimensional de cunoastere, de apreciere, de actiune.Etimologic cuvintul „adult” (adultus) vine de la participiul trecut al lui „adolesco” (ceea ce s-a intarit, dezvoltat, a crescut). Adult semnifica deci ceea ce a crescut, este format; adica sinonim cu matur. Sub raport socio-psihologic stadiul de adult cuprinde simultan maturizarea dezvoltarii fizice, intelectuale, morale, sociale, emotionale si afective. Maturizarea insa, la rindul ei, presupune acceptare unui nivel satisfacator in dezvoltarea unei aptitudini. Andragogia este stiinta care se ocupa cu metodele de educatie ale adultilor; Domeniul de cunoastere si practica sociala al carui obiect specific este ajutorul educativ in folosul adultilor
Raporteaza o eroare

Referat despre Metode mijloace si forme de organizare a educatiei adultilor
Educaţia adulţilor este un domeniu disciplinar mai puţin dezvoltat în ansamblul ştiinţelor educaţiei. Teoreticienii educaţiei s-au focalizat mai mult pe dezvoltarea mecanismelor explicative şi metodologice pentru educarea copilului, el fiind în creştere, în formare şi necesitând suport şi asistare în dezvoltarea sa. Educarea copilului se realizează în sistemul formal de învăţământ, eforturile cele mai mari fiind concentrate în asigurarea calităţii educării şi formării copilului.

Odată format copilul şi încheind educaţia obligatorie, s-a considerat mult timp că nu mai are nevoie să înveţe sau, cel puţin, că, devenind adult, ştie cum să facă acest lucru şi nu mai are nevoie de sprijin. La vârsta adultă, educaţia nu mai este obligatorie, cel puţin formal, educaţia adulţilor realizându-se mai ales în cadrul non-formal sau informal. Sunt argumente pentru care educaţia adulţilor s-a aflat într-un con de umbră - pe nedrept, am putea spune, dacă ne gândim la dictonul „Omul cât trăieşte învaţă".

In plus, dacă ne raportăm doar la scara temporală şi ne gândim câtă literatură peda¬gogică, eforturi şi subdomenii s-au dezvoltat în ansamblul ştiinţelor educaţiei pentru a asigura calitativ educarea copilului până la 18 sau 25 de ani şi dacă mai luăm în calcul şi faptul că un individ trăieşte în medie mai mult de 70 de ani, aproximativ 50 de ani din viaţă intrând sub incidenţa educaţiei adulţilor, putem să avem o imagine asupra întinderii domeniului la care ne referim.

Dacă adăugăm la acest tablou faptul că, în această perioadă, adultul are de îndeplinit o serie de roluri sociale, are o serie de responsabilităţi aferente diferitelor statusuri sociale, pentru a căror realizare nu este cu totul abilitat din şcoală pentru a le face faţă, că aceste roluri se suprapun, sunt într-o continuă dinamică şi schimbări (fie că are statutul de părinte, angajat, director, şomer, soţ sau divorţat, recăsătorit, bunic, pensionar, văduv etc), de multe ori provocând situaţii de criza în care adultul are nevoie de asistenţă, ne putem imagina diversitatea nevoilor educaţionale (de perfecţionare, pentru avansare în carieră sau de recalificare, de petrecere a timpului liber şi dezvoltare personală etc.) ale adultului, respectiv complexitatea educaţiei sale.

Concepţia asupra educaţiei adulţilor şi accepţiunile date termenului de-a lungul timpului au fost tributare nevoilor sociale şi individuale, cărora a trebuit să le răspundă cu prioritate, dat fiind contextul sociopolitic, cultural şi economic dintr-o perioadă sau alta. La început, aşa cum remarca C.J. Titmus (1996, p. 9), conceptul a fost folosit oarecum difuz, în sensul de educare/iluminare a maselor largi, nu nea¬părat numai a adulţilor (de exemplu, education populaire în Franţa sau Volksbildung în Germania), accepţiune ce îşi are originea în termenul clasic de folkeoplysning (folosit de Grundtvig, cu sensul de iluminare a maselor largi de ţărani, ca premisă a dezvoltării ţării). Mult utilizat în spaţiul scandinav, conceptul reflecta sprijinul social deosebit acordat adulţilor pentru continua lor dezvoltare individuală şi ameliorare a competenţelor (popular enlightenment), în strânsă legătură cu ideile social-demoerate de bunăstare şi de oportunităţi egale.

R. Muchielli simte nevoia unei delimitări şi mai clare de educaţia copilului, denumind educaţia adulţilor andragogie, deoarece se adresează altor particularităţi de vârstă şi se fundamentează pe alte principii. Mai ales M. Knowles este cel care a încercat să impună acest termen. Paradoxal, deşi ar delimita mai bine educaţia pentru adulţi de cea pentru copii, termenul andragogie (de la grecescul aner, andros -„adult") a pierdut teren în faţa mai familiarului educaţia adulţilor, însă, în spaţiul slav, continuă să fie folosit frecvent.

M. Knowles consideră că sintagma educaţie a adulţilor este greu de definit, datorită complexităţii sale, acoperind, deopotrivă, procesul de învăţare a adulţilor, setul de activităţi organizate - realizate de o varietate de instituţii cu scopul de a atinge obiective educaţionale specifice -, dar şi domeniul practicii sociale (acesta din urmă le-ar include pe primele două).

Toate aceste repere le regăsim reunite sintetic în următoarea definiţie, comprehen¬sivă, elaborată cu prilejul celei de-a XIX-a Sesiuni a Conferinţei Generale UNESCO (Nairobi, 1976): Ansamblul proceselor organizate de educaţie, în ceea ce priveşte conţinuturile, nivelurile şi metodele, formale sau informale, care prelungesc sau înlocuiesc educaţia iniţială efectuată în instituţii şcolare sau universitare sau sub aspectul formării profesionale, graţie cărora persoanele considerate adulţi de către societatea căreia îi aparţin îşi dezvoltă aptitudinile, îşi îmbogăţesc cunoştinţele, ameliorează calificarea lor tehnică sau profe¬sională sau îi dau o nouă orientare, făcând să evolueze atitudinile şi comportamentele în dubla perspectivă a înfloririi integrale a omului şi a unei participări la o dezvoltare socioeconomică şi culturală echilibrată şi independentă.

Metode specifice
Pentru a transpune în practică aceste repere general valabile, este nevoie de alegerea unei „căi de urmat", adică trebuie să se opteze pentru dimensiunea dominantă a strategiei didactice: metoda de folosit, mijloacele, respectiv formele de organizare fiind auxiliare care pun în valoare o metodă sau alta. Extrapolând, aceiaşi factori care influenţează strategia didactică sunt valabili şi pentru alegerea unei metode didactice, ca „mod eficient de acţiune" (etimologic, metodă provine din greaca veche: metha = „spre"; odos = „cale", „drum"), pentru punerea în valoare/ accesibilizarea şi înţelegerea conţinuturilor, pentru atingerea obiectivelor urmărite. De aceea, atunci când optăm pentru o metodă sau alta, câteva întrebări de control sunt repere utile :
- Ce încercăm să atingem prin folosirea acestei metode (de exemplu, obiective, rezultate ale învăţării) ?
- De ce resurse avem nevoie pentru a aplica această metodă?
- Ce cunoştinţe şi competenţe anterioare pot fi puse în valoare, respectiv sunt necesare pentru a aplica această metodă; la ce se face apel ?
- Mă poate ajuta această metodă să evaluez ce au învăţat cursanţii ? Va fi metoda (de evaluare) aleasă percepută de studenţi drept credibilă şi „prietenoasă" ?
- De cât timp am nevoie pentru a respecta toate regulile şi etapele metodologice în aplicarea metodei ?
- Am nevoie de o aranjare specială a spaţiului didactic (având în vedere şi climatul didactic pe care doresc să-1 facilitez), respectiv sunt nevoi speciale ale cursanţilor de care să ţin seama pentru ca metoda să fie inclusivă ?
- O altă metodă poate duce la atingerea mai eficientă a obiectivelor învăţării ?

Diversitatea metodelor avute la dispoziţie poate fi foarte mare, iar criteriile de grupare a metodelor (în încercarea de a le caracteriza, de a le evidenţia aplicabilitatea) sunt, de asemenea, variate, în funcţie de unghiul de analiză, de accentul pe care îl punem în tipologizare. Nu ne propunem să evocăm exhaustiv tipologii; aproape fiecare carte de specialitate descrie anumite tipologii, aproape fiecare autor are propria delimitare.

Vom evoca doar cele mai des utilizate:
1. In funcţie de sarcina didactică dominantă:
- metode de debut al lecţiei, de „spargere a gheţii" ;
- metode de prezentare, centrate pe profesor;
- metode de interacţiune, centrate pe elevi;
- metode de acţiune, de tip proiect;
- metode de feedback şi de evaluare.

2. în funcţie de gradul de implicare al cursanţilor sau de nivelul de activizare al acestora, delimitează următoarea grupare a metodelor:

3. In funcţie de modul de grupare a cursanţilor, respectiv de organizare a muncii :
- metode de lucru individual: liber sau la recomandarea şi sub supervizarea profesorului;
- metode de lucru în perechi: profesor-student, student-student;
- metode de lucru în echipă sau în grupuri: grupuri efectuând aceeaşi activitate versus grupuri efectuând activităţi diferite; poate fi vorba despre cooperare, complementaritate sau competiţie între grupe. De obicei, pentru prezentarea rezultatelor muncii pe grupe, cursanţii sunt regrupaţi în plen, frontal;

Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Filmele zilei
 
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Filmulete haioase Filme, poante si cele mai tari faze Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10 Bacalaureat 2012 Vezi subiectele examenului de Bacalaureat din 2012 Rezultate Bacalaureat 2012 Aici se vor afisa rezultatele examenului de Bacalaureat 2012
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.