Mihai Viteazul - lupta impotriva dominatiei otomane

Trimis la data: 2004-05-12 Materia: Istorie Nivel: Gimnaziu Pagini: 6 Nota: / 10 Downloads: 16
Autor: Sorin Dimensiune: 23kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
Tot mai puternic străluceşte chipul lui Mihai Viteazul, tot mai vie şi mai luminoasă este amintirea faptei lui. Cu cât se adaugă informaţia documentară, cu cât cunoaştem mai bine lupta, biruinţa şi căderea acestui mare domnitor, ctitor veşnic al ţării de azi, cu atât sporeşte în sufletul nostru admiraţia. Alături de Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul este întruchiparea eroismului, este izvor de putere, de încredere şi de mândrie pentru poporul românesc.

MIHAI VITEAZUL
Tot mai puternic străluceşte chipul lui Mihai Viteazul, tot mai vie şi mai luminoasă este amintirea faptei lui. Cu cât se adaugă informaţia documentară, cu cât cunoaştem mai bine lupta, biruinţa şi căderea acestui mare domnitor, ctitor veşnic al ţării de azi, cu atât sporeşte în sufletul nostru admiraţia. Alături de Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul este întruchiparea eroismului, este izvor de putere, de încredere şi de mândrie pentru poporul românesc.
Viaţa lui e una din cele mai impresionante din câte s-au desfăşurat pe pământul strămoşilor. Mihai Viteazul a cunoscut din plin şi bucuriile şi durerile vieţii; a cunoscut dulceaţa biruinţei şi amărăciunea înfrângerii; a stăpânit cât nici unul dintre voievozii noştri, pentru ca într-o clipă să piardă totul; a văzut pe cei trufaşi închinându-se şi a căzut prin trădarea lor. Contemporanii, prieteni sau duşmani, au simţit că au în faţă o personalitate excepţională; unii l-au ridicat în slăvi, alţii l-au urât cu patimă, cu toţii însă au rămas impresionaţi de această apariţie unică.

ORIGINEA LUI MIHAI. CARIERA SA CA DREGĂTOR
În actele oficiale, Mihai Viteazul este numit fiul lui Pătraşcu cel Bun; unii istorici, de atunci şi de astăzi, se îndoiesc însă de această filiaţie. În fond, faptul n-are mare importanţă; valoarea viteazului voievod nu stă în filiaţia lui, ci în activitatea pe care a desfăşurat-om în realizările lui, în personalitatea lui, care – s-o recunoaştem – nu seamănă cu aceea a lui Pătraşcu. Mihai e în primul rând fiul faptelor sale. Nici alţi mari cârmuitori nu au fost şi nu sunt de viţă domnească; aceasta nu i-a împiedicat totuşi să se ridice peste cei care se bizuie pe nobleţea din hrisoave. Pe mama lui Mihai o chema Teodora; de la gura Ialomiţei. În tinereţe, Mihai s-a îndeletnicit cu negustoria; ne-o mai spun multe mărturii contemporane, între altele, un document intern. Ştia turceşte şi greceşte; avea un scris frumos, energic, iscălitura lui se recunoaşte dintr-o mie.
Cariera de dregător şi-a început-o pe lângă Iane Epirotul, care parvenise, graţie însuşirilor şi dibăciei lui, la cea mai înaltă dregătorie din Ţara Românească, la bănia Olteniei; acesta-l numi ban mic sau bănişor de Mehedinţi. Ajunse apoi stolnic, postelnic, mare agă – ceea ce însemna păzitorul oraşului de reşedinţă şi comandantul armatei de lefegii sau mercenari – ajunse, în sfârşit, ban al Olteniei. Ca dregător, a strâns o avere însemnată, la care s-a adăugat şi averea soţiei sale Stanca, nepoata unui alt mare ban oltean, Dobromir. În 1593, Mihai era nu numai cel dintâi dintre dregători, dar şi unul dintre cei mai bogaţi; era în acelaşi timp, exponentul boierilor olteni, printre care număra rude şi prieteni.
În acelaşi an, fiind prigonit de către domnul de pe atunci al Munteniei, Alexandru cel Rău, Mihai se refugiază în Transilvania şi de acolo, la Constantinopol; aici, cu ajutorul lui Iane, care era acum capuchehaia ţării la Poartă, al lui Andronic Cantacuzino, fiul bogătaşului Mihail Cantacuzino, zis Şeitanoglu, al agentului englez Barton, adăugându-se şi sumele importante împărţite la toate maimărimile turceşti, el izbuteşte să fie numit domn.
O cronică internă, ca şi o cronică ungurească din Transilvania povestesc că Alexandru cel Rău ar fi vrut chiar să-l omoare, sub cuvânt „că iaşte fecior de domn”. Mihai ar fi fost condamnat la moarte şi dus în faţa călăului; acesta însă, înspăimântat, ar fi zvârlit sabia şi ar fi fugit. Valoarea acestor ştiri este însă îndoielnică.

ÎNCEPUTUL DOMNIEI. LUPTA ÎMPOTRIVA DOMNIAŢIEI OTOMANE
Numit în septembrie 1593, Mihai ajunge în cursul lunii octombrie în ţară. Aici, el găseşte o situaţie din cele mai grele, datorii mari către cămătarii din Constantinopol, la care se împrumutaseră domnii dinaintea lui şi chiar el însuşi; o bună parte dintre aceşti cămătari veniţi în Bucureşti, ba unii dintre turci aşezaţăi chiar în ţară, unde începuseră a-şi face case şi geamii. În primul an de domnie, până să-şi consolideze situaţia, Mihai stătu liniştit. Îndată ce se simţi stăpân pe tron şi înconjurat de dregători noi, din generaţia sa, tineri şi viteji, el se hotărî să scuture jugul turcesc. Momentul era prielnic: tocmai atunci se punea la cale în Europa o „Ligă Sfântă”, pentru a duce războiul cu otomanii. Papa îndemna pe toţi creştinii să-şi unească forţele împotriva lor; concentrarea urma să se facă în jurul împăratului german, Rudolf al II-lea, la a cărui curte comandau iezuiţii. La această ligă aderaseră principele Transilvaniei, Sigismund Báthory, şi domnul Moldovei, Aron vodă, căruia boierii i-au zis Tiranul. Mihai, fără să aştepte să i se facă propuneri, se oferi el – fapt esenţial şi care îl caracterizează de la început – să particispe la lupta contra turcilor. Se încheie astfel o înţelegere atât cu Báthory, cât şi cu Aron; mişcarea trebuia să înceapă în aceeaşi zi şi la Bucureşti şi la Iaşi. Aşa se şi întâmplă. Pe 13 noiembrie 1954 Mihai i-a chemat pe creditorii turci la vistierie, chipurile pentru a-i plăti. Când toată lumea fu adunată începu într-adevăr socoteala, dar o socoteală sângeroasă. Tunuriel izbiră în mulţime, casa luă foc, ostaşii domneşti desăvârşiră prăpădul. Un detaşament de două mii de turci, care staţiona în Bucureşti, spre a supraveghea pe domn, fu şi el sfărâmat, apoi fu atacată cetatea Giurgiului. Aceasta a rezistat însă. Lupte avură loc şi în alte părţi: la Oraşul de Floci, la Hârşova, la Silistra: pretutindeni, turci au fost învinşi. O oaste mai însemnată, sub conducerea a doi paşi, care aduceau cu ei pe noul domn al Ţării Româneşti, pe Bogdan, a fost sfărâmată pe malul drept al Dunării, aproape de Rusciuk. Mai înainte, fuseseră bătuţi în trei locuri, la satele Putineiul, Stăneşti şi Şerpăteşti(în actualul judeţ Ilfov), tătarii care trebuiau să sprijine oastea turcească. Pe de altă parte, banul Mihalcea, unul dintre devotaţii lui Mihai, bătea o a doua oaste turcească, lângă Silistra. Ea aducea pe înlocuitorul lui Aron vodă, pe Ştefan Surdul. Încurajaţi de aceste succese, ostaşii munteni fac incursiuni pe tot malul drept al Dunării, ajungând până la Balcani. Tăranii bulgari se răscoală şi ei, iar oraşul Sofia este atacat de o ceată mai însemnată de răsculaţi.

CAMPANIA DE LA 1595. LUPTA DE LA CĂLUGĂRENI
Era evident că turcii nu puteau tolera o asemenea situaţie. Răscoala ţărilor româneşti însemna o întreită lovitură: de ordin politic, militar şi economic. Ea constituia mai întâi un exemplu şi un îndemn pentru toţi creştinii din Balcani – bulgarii începuseră chiar să se mişte. Însemna apoi o extindere considerabilă a frontuluii de luptă, era, în sfârşit, şi o perturbare serioasă în aprovizionarea cu materii prime a imperiului, în general şi a Constantinopolului, în special. Prada, mai ales în vite, luată de răsculaţi, era aşa de mare, încât un orăşean din Braşov a putut cumpăra „cincizeci de boi, patruzeci şi şapte de vaci şi patruzeci şi patru de viţei de un an”, numai cu o sută de lei. Sultanul, a hotărât aşadar o mare expediţie de prepresiune, de nimicire, a „hainului”, care produsese o tulburare aşa de adâncă. Mihai îşi dădea seama de primejdie; pentru a-şi asigura ajutorul de care avea nevoie, încheie deci în mai 1595 prin boierii săi trimişi la Alba Iulia – din care însă unii nu s-au arătat leali, depăşind instrucţiunilr primite – un act cu Sigismund Báthory, recunoscându-i, în schimb, suzeranitatea; prin acelaşi act se hotăra ca toate bisericile româneşti din Transilvania să asculte de mitropolitul din Târgovişte, ceea ce era un câştig însemnat pentru neamul nostru.
Armata turcească, sub comanda lui Sinan paşa, izbuti să treacă Dunărea la începutul lui august 1595. Mihai, a cărui armată – inclusiv detaşamentul transilvănean – era mult inferioară ca număr, se retrase puţin şi ocupă o poziţie strategică la satul Călugăreni, pe drumul ce ducea de la Giurgiu la Bucureşti. În spatele poziţiei alese de domn erau mici înălţimi acooperite cu păduri, formând un adăpost natural; în faţă, valea mlăştinoasă a Neajlovului; drumul ducea peste râu pe un pod de lemn şi continua apoi între înălţimi, aşa încât armata turcească nu putea înainta decât sub formă de coloană, cu un front redus.
Lupta avu loc în ziua de 13/23 august. Încă înainte de revărsatul zorilor, avangarda lui Mihai atacă, ajungând până la corturile duşmanilor. Urmă un atac puternic al ienicerilor; aceştia izbutesc să respingă pe ai noştri, trec ...

  • pag. 1
  • pag. 2
  • pag. 3
  • pag. 4
  • pag. 5
  • pag. 6

Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Filmulete haioase Filme, poante si cele mai tari faze Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

Referat.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat politica de confidentialitate pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles