Mihai Viteazul

In conditiile existentei unei situatii internationale complicate, Mihai Viteazul, inzestrat cu un extraordinar spirit de inventivitate in strategia aliantelor, imbinand talentul diplomatic cu actiunea militara, a reusit sa puna bazele unui sistem de alianta antiotoman, capabil sa duca la cresterea rolului Tarii Romanesti pe plan extern. Incepand razboiul de eliberare de sub dominatia Imperiului otoman (1594), a atacat cetatile stapanite de turci pe linia Dunarii si apoi a infrant cateva osti tatarasti si turcesti la Putinei, Stanesti si Serpatesti (1595).

Gratie insusirilor sale de mare strateg, cat si vitejiei si spiritului de eroism, Mihai Viteazul a invins marea oaste otomana condusa de Sinan Pasa, la Calugareni (13 / 23 august 1595) si la Giurgiu (octombrie 1595). Prin victorioasele campanii antiotomane intreprinse la S de Dunare (1596, 1598) a incurajat rezistenta popoarelor de aici, care nazuiau dobandirea eliberarii lor de sub dominatia Portii.

In 1599 l-a invins pe voievodul Andrei Bathory la Selimbar si a pus stapanire pe Transilvania, iar in mai 1600, dupa o campanie fulgeratoare, si pe Moldova, realizand prima unire politica a celor trei tari romane, intitulandu-se „domn al Tarii Romanesti, al Transilvaniei si a toata tara Moldovei”.

Desi unirea realizata de Mihai Viteazul nu a putut dainui in conditiile istorice din acel timp, ea a reprezentat o expresie fireasca a legaturilor neintrerupte – umane, politice, economice, culturale si militare – existente de-a lungul veacurilor intre cele trei tari romanesti. Biruit la Miraslau (septembrie 1600) de nobilimea maghiara, ajutata de imperiali, si apoi de poloni, care, ocupand Moldova, au patruns in Tara Romaneasca, a fost nevoit sa apeleze la ajutorul imparatului Rudolf al II-lea. Dar, dupa ce, impreuna cu generalul Basta, a infrant armata nobiliara la Gorasau (1601), a fost asasinat pe Campia Turzii (9 / 19 august 1601).