Mircea Eliade

Celebru in tinerete, "lider de generatie", asa cum, cu siguranta, si-a dorit, citat, apoi, si frecventat intelectual de orice student occidental in stiinte umaniste, profesorul Eliade nu a fost parasit de miopia adolescentina care i-a jucat neplacuta festa legata de angajamentul interbelic alaturi de o cauza grotesc-totalitara. Incercind sa treaca sub tacere episodul si evitind explicatiile care se impuneau, a contribuit involuntar la fascinatia propriei sale biografii, din care a sperat sa elimine stinjenitoarele continuitati.

Si din acest motiv, odata ce ne-am mai indepartat de anii 90, marcati in Romania deopotriva de mitul si de scandalul Eliade, se impunea o biografie a sa, amanuntita, lucida si obiectiva. Cartea lui Florin Turcanu, "Mircea Eliade. Prizonierul istoriei", disponibila acum si in versiune romaneasca, este tocmai aceasta asteptata biografie si reda, cu talent narativ si rigurozitate, continuitatea relativa a Pentru un cititor malitios sau animat de o credinta in predestinare, viata lui Mircea Eliade incepe cu citeva elemente care i-ar putea prevesti destinul. O prima rescriere a biografiei sale este opera parintilor.

Acestia au tinut mortis ca fiul lor, al carui nume nu se regasea pe lista sfintilor din calendarul ortodox, sa se fi nascut exact de Mucenici asa ca, desi Mircea venise pe lume pe 13, data nasterii a fost mutata pe 9 martie. Si numele de familie a suferit schimbari radicale, aceasta fiind opera tatalui lui Mircea, un militar pentru care a te numi, pur si simplu, Gheorghe Ieremia trada in prea mare masura originile modeste.

Cartea lui Florin Turcanu arata ca savantul de mai tirziu, dublat de un autor de proza fantastica, a avut parte de o copilarie plina de intilniri si descoperiri miraculoase, pentru care a pastrat, de atunci incolo, o nostalgie profunda, ceea ce se pare ca a si avut o oarecare influenta, determinind o recurenta a temei paradisului pierdut. Prima experienta estetica a lui Eliade s-a petrecut, conform memoriilor sale, intr-o padure unde familia il adusese la picnic. Acolo, Mircea a intilnit o "enorma si splendida sopirla albastra", de care nu-i era frica, dar pe care mai tirziu o descria ca fiind "de o stranie frumusete".

Fascinatia pentru lumea naturala, pentru insecte si chimie, a continuat o vreme si a marcat si primele incercari literare ale lui Eliade, cum este cazul "Minunatei calatorii a celor cinci carabusi in tara furnicilor rosii", o povestire scrisa la 14 ani, care a avut un destin hilar. Compusa la inceputul anilor 20, a fost considerata periculoasa de cenzura comunista, intrucit continea expresii ca "presedintele a murit intr-un accident in timpul alegerilor din luna mai" sau "se apropiau de frontiera occidentala".

"Problema virilitatii"Disciplina scolara ii repugna elevului Eliade de la liceul bucurestean "Spiru Haret". Nimic nu mai merge: profesorii nu il apreciaza la justa lui valoare, in timp ce colegii il poreclesc "doctorul", datorita faptului ca, in ciuda interdictiei tatalui, preocupat de problemele de vedere ale lui Mircea, continua sa citeasca. In special Balzac, pentru care, ca si eroul din "Cele 400 de lovituri" ale lui Truffaut, dezvolta o adevarata fascinatie.