Monografia scolii Perieti

Locul unde este aşezată comuna în prezent corespunde ,din toate punctele de vedere ,întrucât valea este mai largă iar ,în partea de vest curge pârâul Iminog.Pământul este fertil ,asigurând producţii agricole bune pentru locuitorii comunei.
In preajma anului 1938 comuna avea circa 350 de familii , iar ocupaţia de bază a locuitorilor era agricultura.Ei lucrau pe moşiile boierilor care ocupau aproape întreg teritoriul comunei.Datorită lipsei de pământ ,pentru care luptaseră şi ţăranii din comuna Perieţi ,90% din numărul locuitorilor erau dişmaşii moşierilor.Datorită vieţii grele ,lipsită de mijloace de existenţă, mortalitatea infantilă ajunsese la 25% din totalul celor nou-născuţi. Doctorii satelor ,în acele vremuri ,erau babele ,care prin vrăjitoriile lor ,nu făceau altceva decât să ducă pe om spre mormânt. In domeniul învăţământului şi culturii se poate spune că nu exista nici cea mai mică preocupare pentru cuprinderea copiilor de vârstă şcolară în clasele I-IV,ceea ce făcea ca numărul analfabeţilor să crească în fiecare an.Anul 1938 şi anii urmatori ,până în 1945,au fost anii care au dat cel mai mare număr de neştiutori de carte.
ISTORICUL.Şcoala a luat fiinţă,dupa spusele bătrânilor din sat,cam pe la 1850.Primul învăţător nu se ştie precis cine a fost .Se zice că ar fi fost un cântăreţ din Priseaca,numit Prisăcaru,fost şi logofăt.Cam din anul 1865 ,a îndeplinit funcţia de învăţător Anton Dinu,până la anul 1870,după care i-a luat locul Marin Vasile Rădoi, „candidatul”,cum i se zicea în acele vremuri,probabil pentru că învăţase ceva carte la şcoala de candidaţi ,la Slatina ,la şcoala Ionaşcu.
Pe la anul 1885 s-a dărâmat localul de şcoală iar copiii se duceau să înveţe la şcoala din satul vecin Mierleşti,la învăţătorul Dumitru Măgureanu,până în anul 1887,când s-a construit un alt local şi a venit ca învăţător Gheorghe Stănescu , din Aluniş,învăţător cu diplomă care a stat până în 1890.In acest timp, numărul elevilor nu trecea de 15-20. Din anul 1890, a veni ca învăţător Florea Drăghicescu ,din localitate, absolvent al Şcolii Normale din Câmpulung ,care a funcţionat până la ieşirea la pensie ,în anul 1918.
Toate aceste date sunt luate din însemnările doamnei învăţătoare Virginia Toma,care la rândul ei le-a cules de la bătrânii din sat,majoritatea de la moş Codiţă Antonescu,fiul lui Anton Dinu,primul învăţător,întrucât în arhiva şcolii din acea vreme nu s-au găsit documente decât din anul 1918,cele anterioare fiind distruse în timpul războiului de întregire .Tot din însemnările doamnei învăţătoare Virginia Toma ,culese de la moş Codiţă Antonescu, am aflat că, până la 1865, nu se ştie unde se duceau copiii la şcoală,probabil prin casele celor care îi învăţau.Pe la anul 1865,copiii se adunau într-o casă ţărănească,cu două camere ,cu pământ pe jos şi acoperită cu coceni ,aşezată în vatra satului,pe un teren al proprietăresei Elena Fântâneanu.In 1885,s-a dărâmat această casă ,în 1887 construindu-se în acelaşi loc,din drugani,un alt local cu trei camere,dintre care una pardosită,iar două cu pământ pe jos şi acoperită cu şiţă.
Acest local a fost construit de „maistorul” Ilie Velescu,care era şi arendaşul moşiei Fântâneanu,cu cheltuiala locuitorilor, contribuind fiecare cu câte cinci lei în munci la arendaş. De remarcat că, în localitate,deşi erau trei mari proprietari:în Perieţii de Sus,Alexandru Romano,în Perieţii de Jos, Elena Fântâneanu şi în Mierleştii de Sus Vasile Perieţeanu,niciunul nu a acordat nicio atenţie şcolii.Proprietara Elena Fântâneanu a acceptat să se construiască localul şcolii pe terenul său,dar nu a contribuit cu nimic,material,întrucât şi lemnele necesare construirii clădirii au fost cumpărate din pădurea sa cu suma de 310 lei.Familia Elena şi Constantin Fântâneanu a avut,totuşi,un rol principal în construirea,cu toată cheltuiala a bisericii din satul Perieţii de Jos.
In acest nou local,şcoala a funcţionat până în anul 1916,când devenise aproape insalubru.In anul 1915 Casa Şcoalelor a început construcţia unui nou local de şcoală tip,cu două săli de clasă,cancelarie şi locuinţă pentru director.Până în 1916,a fost gata pentru funcţionare numai o singură sală de clasă,sistându-se lucrul din cauza războiului de întregire a neamului.Terenul pe care s-a construit acest local de şcoală.în suprafaţă de 2200 metri pătraţi,a fost donat de doamna Lucreţia I.G. Massu,la stăruinţa soţului ei,Iancu Massu,nepoată a Elenei Fântâneanu.