Morometii de Marin Preda - prezentarea romanului

Morometii de Marin Preda - prezentarea romanului se incadreaza in tipul de roman realistcare trateaza tema pamantului si a taranului, dar cu mijloacele artei moderne, cu totul diferit fata de traditionalismul interbelic.

Morometii de Marin Preda - prezentarea romanului - Titlul “Morometii” aseaza tema familei in centrul romanului, insa evolutia si criza familiei sunt simbolice pentru transformarile din satul romanesc al vremii. Astfel ca romanul unei familii este si “un roman al deruralizarii satului”, o fresca a vietii rurale dinaintea si de dupa cel de-al doilea razboi modial.

O alta tema este criza comunicarii, absenta unei comunicari reale intre Ilie Moromete si familia sa. Tema timpului viclean, nerabdator, relatia dintre individ si istorie nuanteaza tema sociala.

Naratorul nu mai este omniscient sau omniprezent. Din punctul de vedere al perspectivei narative, in “Morometii” este preferata focalizarea interna, centrata si pe alte personaje, dar, cel mai des pe protagonist.

Diegeza se desfasoara pe mai multe planuri, diferite ca importanta: al familiei lui Moromete, al lui Birica, apoi al lui Tugurlan, Botoghina si altii. Acesta actiune “plurivoca”, moderna in raport cu naratiunea bipolara, e departe de a risipi in fragmente substanta cartii, observa Ion Balu.

Compozitia primului volum utilizeaza tehnica decupajului si accelerarea gradata a timpului naratiunii. Volumul este structurat pe trei parti, cu o actiune concentrata, care se desfasoara pe parcursul verii, cu trei ani inaintea izbucnirii celui de-al doilea razboi mondial. Prima parte, de sambata seara pana duminica noaptea, contine scene care ilustreaza monografic viata rurala: cina, taierea salcamului, intalnirea duminicala din poiana lui Iocan, hora s.a. Partea a doua se deruleaza pe parcursul a doua saptamani, incepand cu plecarea lui Achim cu oile, la Bucuresti. Partea a treia, de la seceris pana la sfarsitul verii, se incheie cu fuga feciorilor.

Cele trei parti confera echilibru compozitiei. Fiecare parte incepe cu o prezentare de ansamblu: masa, prispa si secerisul. Simetria compozitionala este daca de cele doua referiri la tema timpului, in primul si in ultimul paragraf al volumului. Raportul dintre incipit si final evidentiaza drumul insingurarii lui Moromete, in incipit eroul este inconjurat de familie, ceea ce ii confera un anumit statut, in timp ce in final este singur si retras, cu aerul celui doborat de o lume neclara.

Impartirea pe capitole dezvaluie doua tehnici: uneori se schimba planul narativ si atunci si atunci se face o precizare la timp, menita sa ne mentina intr-o cronologie simultana; alteori se continua planul cu alta scena, ca in teatru. Folosirea alternativa a celor doua tehnici permite naratorului sa inainteze in diegeza, creand in acelasi timp impresia ca sta pe loc.

Un triplu conflict va destrama familia lui Moromete. Este mai intai dezacordul dintre tata si cei trei fii ai sai din prima casatorie: Paraschiv, Nila si Achim, izvorat dintr-o modalitate diferita de a intelege lumea. Fii cei mari isi dispretuiesc tatal fiindca nu stie sa transforme in bani produsele economiei rurale, precum vecinul Tudor Balosul, mai adaptat noilor relatii capitaliste.

Cel de-al doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia lui. Moromete vanduse in timpul secetei un pogon din lotul sotiei, promitandu-i, in schimb, trecerea casei pe numele ei. De teama fiilor celor mari care isi urau mama vitrega, Moromete amana indeplinirea promisiunii.