Muntii Himalaya

Trimis la data: 2007-02-23 Materia: Geografie Nivel: Gimnaziu Pagini: 11 Nota: / 10 Downloads: 12
Autor: Danuty_simi Dimensiune: 23kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Munţii cei mai înalţi din lume cu vârful Everest au luat naştere prin ciocnirea plăcii tectonice indiene cu placa asiatică a podişului Tibet, fiind munţi de încreţire şi prin supraţa şi înălţimea lor mare, fiind acoperiţi tot timpul anului cu zăpadă, această zonă rece, în contrast cu aerul cald de pe coasta pacificului contribuie la formarea musonului.
Raporteaza o eroare

Munţii Himalaya formează un arc continuu de aproape 2600 de kilometri în jurul marginilor subcontinentului Indian, de la curbura râului Indus în nord-vest, până la râul Brahmaputra în est.In nordul acestei centuri muntoase se află Platoul Tibetan (Qing Zang Gaoyuan). Munţii Himalaya formează cea mai înaltă regiune muntoasă de pe planetă, având 9 din cele 10 cele mai înalte vârfuri ale acesteia. Aici se întâlnesc munţi de peste 8000 m înălţime ca Mount Everest (Tschomolungma), Nanga Parbat sau Makalu.Makalu. Dintre cei 14 munţi mai înalţi de pe glob, patru se găsesc în Munţii Karakorum, din Pakistan situat în partea vestică a Himalayei de exemplu K2. Munţii Himalaya se pot împărţi în mai multe masive muntoase în sud Lanţul muntos Siwalik, care este mare parte împădurit în partea nordică, mai departe în sud se înalţă Himalaya-înaltă. În nord sânt văi largi a râului Tsangpo, mai avale în sud denumit Brahmaputra) cu afluenţii situaţi în Transhimalaya.
Hymalaya partea muntoasă şi de podiş este regiunea de unde izvoresc fluviile cele mai mari din sudusl Asiei ca: Fluviul galben, ce curge până în apropierea Pekinului vărsându-se în Marea Chinei, Jangtse cu vărsarea în mare la Shanghai),, Irrawaddy, ce curge prin Burma, Mekong, ce traversează Laos şi Kambodscha până în regiunea oraşului Hồ-Chí-Minh din sudul Vietnamului. La fel fluviul Ind ce străbate Pakistanul de la nord la sud, şin în estul Pachistanului fluviul deja amintit Brahmaputra. Fluviile deja amintite curg aproape paralel. Gangele însă izvoreşte din Munţii Garhwal situaţi la sud-vest de Himalaya. Statele existente aici sunt: în sud Nepal, Bhutan, în nord podişul Tibet (partea chineză a podişului), la fel India şi Pachistan în sud, sud-vest.

Clima

Munţii Himalaya influenţează climatul peninsulei Indiene, apărând-o de masele de aer rece din Asia centrală. Sistemul exercită de asemenea şi o influenţă majoră asupra musonului şi a modului în care cad ploile.
In munţi, clima variază în funcţie de înălţime şi locaţie.
In sud, ea este subtropicală, cu temperaturi medii de 30 grade C în timpul verii şi de 18 grade C în timpul iernii, în văile din centru ea este temperat-continentală, cu temperaturi medii în timpul verii de 25 grade C şi ierni mai reci, iar în zonele mai înalte din Himalaya temperatura medie este de 18 grade C, iar iernile au temperaturi sub punctul de îngheţ. La înălţimi de peste 4800 m, clima este foarte rece, iar zona este permanent acoperită de zăpadă şi gheaţă. In zona de est a munţilor plouă des, în timp ce partea de vest este mai uscată.

Vegetaţie

Vegetaţia este influenţată de climă şi altitudine. In trecut, aproape toată zona sub-Himalayană era acoperită de păduri tropicale. Cu câteva excepţii, cea mai mare parte din această pădure a fost tăiată pentru cherestea sau pentru a face loc terenurilor agricole. In zona centrală a Munţilor Himalaya, la înălţimi cuprinse între 1520 m şi 3660 m, vegetaţia naturală constă din multe specii de pin, stejar, plop şi nuc.

O mare parte din această zonă a fost despădurită, pădurile rămânând doar în zone inaccesibile, sau pe pante abrupte. Vegetaţia alpină ocupă zone mai înalte ale munţilor chiar sub zona zăpezilor veşnice şi include arbuşti, muşchi, licheni, şi flori sălbatice. Aceste zone sunt folosite în timpul verii pentru păşunat.In zonele mai înalte ale munţilor se întâlnesc cerbi, capre sălbatice, lupi, şi leoparzi de zăpadă.
Populaţia şi aşezările din munţii Himalaya au fost influenţate de variaţiile topografice şi de climă, care impun condiţii aspre de viaţă şi tind să limiteze comunicaţiile. Oa-menii care locuiesc în văi izolate şi-au păstrat în general identităţile culturale. Totuşi, datorită îmbunătăţirilor în transporturi şi comunicaţii, mai ales programele prin satelit din Europa şi Statele Unite pun în contact văile izolate din munţi cu lumea din afară, ceea ce a început să influenţeze tot mai mult cultura şi ordinea socială tradiţională.

Existenţa Abomina-bilului Om al Zăpezilor, cunoscut şi ca Yeti, a fost raportată de către şerpaşii din Nepal, însă expediţiile ştiinţifice nu au găsit nici o dovadă în acest sens. In 1950, guvernul nepalez a mers până acolo încât a interzis prin lege uciderea sau scoaterea unui Yeti din ţară. Până acum, nimeni nu a reuşit să încalce această lege; poate că Yeti este totuşi un spirit rău, aşa cum cred tibetanii.

Marile piscuri îşi păstrează misterele. Zeii gheţii îşi ridică cununile sclipitoare spre cer şi rămân într-o lume pe care puţini o cunosc. Căci, după cum spune un străvechi text hindus: precum roua în faţa soarelui, aşa dispare tot ce este josnic la vederea Casei Zăpezilor, veşnic neprihănită".





Everest
Vârful Everest este cel mai înalt punct de pe Pământ, cu o altitudine de 8850 m deasupra nivelului mării. Se află în Munţii Himalaya, la coordonatele 24° 59' 16" N şi 86° 56' 40" E, pe graniţa dintre Nepal şi China (Tibet). În nepaleză numele muntelui este Sagarmatha (zeiţa cerului), iar în Tibet este cunoscut sub numele de Chomolungma (mama universului). Numele din limba engleză, Everest, a fost dat în onoarea topografului britanic Sir George Everest.
Scurtă istorie a masivului Everest
Masivul Everest s-a format acum 60 de milioane de ani, odată cu înălţarea munţilor Himalaya. Primul care a facut măsurători exacte şi a întocmit primele hărţi ale Everestului a fost un general britanic din India, Sir George Everest, cel care în 1865 l-a numit Vârful 15.
Primele încercări de cucerire a Everestului au fost făcute încă din 1921, când membri ai Clubului Alpin şi ai Societăţii Regale de Geografie (din Marea Britanie) au reuşit primele ascensiuni pe partea nordică a muntelui. Scopul expediţiei nu a fost de a ajunge pe vârf, ci de a găsi trasee accesibile prin nord-est sau prin nord-vest. Printre primii care au reuşit să treacă de bariera celor 8000 de metri a fost George Mallory, un mare alpinist britanic despre care nu se va şti niciodată dacă a ajuns sau nu în vârf. Pioletul său (un fel de mic târnăcop folosit de alpinişti pentru a se căţăra pe gheaţă) a fost descoperit la 8500 de metri - de un alt grup de alpinişti - nouă ani mai târziu.
Toate aceste tentative nu au făcut decât să deschidă drumul pentru expediţia care avea să reuşească - pe 29 mai 1953 - atingerea celui mai înalt vârf din lume. După cel de-Al Doilea Război Mondial (în 1950), China atacă Tibetul, ocupându-l şi transformându-l în provincie. Astfel, timp de 15 ani, graniţele acestui mic stat au fost închise pentru străini. De aceea, exploratorii au început să caute noi drumuri către Everest, plecând din sud, din Nepal. Tehnologia a avansat, ceea ce a dus la apariţia tuburilor de oxigen - absolut necesare pentru clima polară şi aerul greu respirabil de pe Everest: la peste 8000 de metri, oxigenul din aer este de trei ori mai puţin decât la altitudinea 0 (adică la nivelul mării).

Cucerirea Everestului
La începutul anului 1953, colonelul britanic John Hunt pregătea o nouă expediţie. Din grupul de 11 alpinişti - care au plecat în martie din Nepal - făceau parte opt englezi, doi neozeelandezi şi un şerpaş, Tenzing Norgay. Prima tabară de corturi (numită "tabara de bază") a fost stabilită la 5800 de metri, de aici urmând să plece mai departe doar membrii expediţiei şi 34 dintre cei peste 300 de şerpaşi veniţi din Nepal. Acestora le revenea sarcina grea de a urca următoarele zile - pe gheaţă şi zăpadă - cu zeci de kilograme de provizii şi echipament în spate. La sfârşitul lunii aprilie, grupul ajunsese în Valea Mare, unde s-au stabilit taberele 2 şi 3.
Urmatoarele cinci locaţii pentru corturi au fost alese la distanţe apropiate, ultima - cea de-a opta - fiind stabilită lângă Trecatoarea Sudică. De aici începea urcuşul cel greu - atacul final spre Vârful Nordic, cel mai înalt. Din tabăra 8 a plecat, apoi, un grup ...

Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Filmele zilei
 
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Filmulete haioase Filme, poante si cele mai tari faze Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10 Bacalaureat 2012 Vezi subiectele examenului de Bacalaureat din 2012 Rezultate Bacalaureat 2012 Aici se vor afisa rezultatele examenului de Bacalaureat 2012
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.