O scrisoare pierduta - dramaturgie

O scrisoare pierduta.Unitatea compozitiei este datorata armoniei dintre textul literar propriu-zis sub forma de dialog (replica) sau monolog si indicatiile autorului din paranteza. Subiectul are structura clasica, pe cele cinci momente,exista un conflict principapl si alte secundare, iar mesajul e transmis prin text si alte mijloace specifice teatrului.

Specific lui Caragiale, confictul dramatic, intriga de la care se dezvolta o actiune cu un final fericit se situeaza in afara teatrului si eu un fapt minor care pune in miscare personaje mediocre de si unele din” inalta societate” pierderea unei scrisori de dragoste. Ea a fost adresata de distinsul domn Stefan Tipatescu, prefdectul judetului, lui Zoe amanta sa dar sotia lui Zaharia Trahanache, cel mai important om politic al orasului, aflat la o vasta venerabila, coleg de partid si bum prieten cu prefectul.

Expozitiunea, din primele 2 scene ale actului intai , prin dialogul privind organizarea alegirilor, dintre prefect si politicianul Ghita Pristanda si monologul lui despre aceasta “grea misie” dezvoluie indentitatea mulotr personaje si faptul ca scrisoarea pierduta a ajuns la Nae Catavencu, liderul opozitiei demagog ,orgolios, misel, vulgar schimbator, prost, canalie, desi avocat acesata sties a o foloseasca asa cum a demonstreaza desfasurarea actiunii, pana in actul trei.

Mai intai “de nae” ii santajeaza cu publicarea scrisorii pe sotii Trahanache. Tipatescu afla si nelinistit, il “mobilizeaza” pe Ghita.Agiatatia la Catavencu si la prefect ii pune in actiune si pe Farfuridi si Brazovenescu, in cuplul comic de avocatii ironizati de autor prin nume limbaj, ticuri. Membrii ai partidului la putere primul dorindu-se candidat, cei doi discuta cu Tipatescu cu Trahanache, spre mirarea acestora auzind de tradarea pe prefect, apoi trimit la “Centru prin telegraf, o anonima cu acelasi continut.