Oglinzile

Oglinzile - Una dintre aceste componente optice o reprezintă oglinzile. În raport cu forma suprafeţelor reflectate, oglinzile pot fi oglinzi plane sau oglinzi sferice, acestea din urmă fiind concave sau convexe.

Oglinzile - Ori de câte ori o suprafaţă plană se caracterizează printr-un coeficient de reflexie mare, aceasta poate fi considerată, din punct de vedere optic, o oglindă plană. Oglinzile plane pot fi obţinute astfel:
1. prin depunerea unui strat reflectant pe una dintre cele două feţe ale unui suport transparent, cu suprafeţele plan-paralele şi de grosime convenabilă;

2. prin şlefuirea cât mai fină a suprafeţei plane a unui suport netransparent cu feţele plan-paralele;

3. prin folosirea suprafeţei plane de separare dintre două medii transparente cu indici de refracţie diferiţi, care poate reflecta o mare parte din lumina incidentă.

Când suprafaţa plană reflectă numai o parte din lumina incidentă, cealaltă parte fiind transmisă, oglinda obţinută se numeşte oglindă semitransparentă sau divizor de faşcicul. Pentru mărirea coeficientului de reflexie a unei oglinzi, suprafaţa reflectantă a acesteia se acoperă cu un strat metalic subţire. Există diferite metode folosite pentru depunerea stratului metalic, coeficienţii de reflexie corespunzători depinzând de lungimea de undă (tabelul 1) şi de natura materialului folosit.

De regulă depunerile se fac în vid foarte înalt, fie prin evaporare, fie prin pulverizare catodică. Caracteristicile stratului metalic subţire, depus pe suprafaţa oglinzii depind puternic de calitatea vidului la care se face depunerea şi de rata de evaporare a materialului depus. Prin îmbunatăţirea tehnologiei vidului şi calitatea oglinzilor a crescut foarte mult. Factorii care afectează reflectanţa straturilor depuse sunt:
• presiunea din camera de evaporare;
• rata de evaporare;
• grosimea stratului depus;
• temperatura suportului;
• unghiul de incidenţă sub care cad vaporii pe suprafaţa care se acoperă;
• puritatea materialului depus;
• îmbătrânirea în contact cu aerul atmosferic.

Dacă depunerile se fac într-un vid mai bun de 10-6 torri, factorul cel mai important pentru obţinerea unor straturi subţiri cu reflectanţă mare şi în domeniul ultraviolet al spectrului este evaporarea rapidă. Straturile opace cu grosimea de 600-700 Å trebuie obţinute în una sau două secunde.

Temperatura materialului pe care se fac depunerile nu trebuie să fie mai mare de 50ºC, grosimea stratului depus trebuie să nu fie mai mare de 1500 Å, iar unghiul de incidenţă al depunerii să nu fie mai mare de 30º. Efectul unor depuneri incorecte se manifestă prin micşorarea coeficientului de reflexie, când lungimea de undă scade, domeniul ultraviolet fiind mult mai afectat decât domeniul infraroşu.

Constantele optice care influenţează proprietăţile optice ale metalelor folosite pentru depuneri de straturi subţiri, sunt indicele de refracţie, n şi coeficientul de absorbţie α.