Otilia Marculescu - caracterizare

Trimis la data: 2007-07-26 Materia: Romana Nivel: Liceu Pagini: 3 Nota: / 10 Downloads: 13
Autor: Liliana Voinea Dimensiune: 12kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
Lumea romanului gravitează în jurul singurului personaj viu cu adevărat: Otilia. Alăturat altor personaje feminine ale literaturii noastre, Otilia impresionează prin complexitatea sufletului, imprevizibilul care o învăluie, prin farmec şi delicateţe. Ca personaj, Otilia nu are o schemă fixă, ea se întregeşte parcă din mişcarea romanului, în fiecare pagină e alta, dar nu labilitatea o învăluie ci întinsele registre pe care evoluează. Autorul însuşi îi fixează identitatea: „Otilia este eroina mea lirică, proiecţia mea în afară, o imagine lunară şi feminină. Flaubertin aş putea spune şi eu: Otilia c’est moi, e fondul meu de ingenuitate şi copilărie... Eroina este tipizrea mea, fundamentală, în ipostaza feminină. Otilia este oglinda mea de argint...”.

Prin Otilia, romanul capătă modernitate. Ea sparge tiparele clasice care le unesc un avar, un arivist, o fată bătrână şi nenumăraţi alţi interesaţi doar de partea materilă a oricărei relaţii, ea aduce în prim plan o problematică existenţialistă.
Ca personaj, Otilia cea zglobie stă sub semnul dramei feminine, ea aducând în aceeaşi albie de gânduri furtunoase viituri de anxietate, de neîmpliniri nemărturisite, de singurătate, de zâmbete frânte sau valuri ale unui timp ajuns la ţărm.
Fata e veşnic înconjurată de admiratori şi iubită de „papa Giurgiuveanu” apoi de tânărul Felix, de Pascalopol, un străin care a fost în preajma ei încă de când era mică şi ale cărui sentimente nu sunt deloc lămurite. Otilia e admirată de băieţii de la Universitate, invidiată de rude, curtată vulgar de stănică, agasată de Titi, Otilia stârneşte oricui dorinţa de a o stăpâni. Nimeni nu va reuşi cu adevărat. Fiecare va cunoaşte mai mult sau mai puţin din ea, dar Otilia va rămâne, cu toată evoluţia ei „o enigmă”.

Cititorului îi este prezentată prin intermediul lui Felix Sima, care, abia sosit în casa lui moş Costache şi neprimit cum s-ar fi aşteptat, dă să plece. Înainte de a-i vedea chipul, Felix îi aude vocea „cristalină”.
„– Dar, papa, e Felix!
Felix privi spre capătul scării ca spre cer deschis.” Apoi i se desenează înaintea ochilor „fata, subţirică, îmbrăcată într-o rochie foarte largă la poale, dar strânsă tare la mijloc şi cu o mare colorată de dantelă pe umeri”.
Modul în care i se prezintă lui Felix, e simplu şi direct:
„– Ce bine-mi pare, ce bine-mi pare că ai venit! zise ea volubil. Eu sunt Otilia.
Apoi, părându-i-se că tânărul nu reacţionează destul de călduros, întrebă, întorcând adânc faţa spre el:
– Oare nu-ţi pare bine?”

Otilia îi impunea lui Felix modul cum să o trateze. „Felix îi strânse mâna şi avu o clipă impulsiunea de o i-o săruta, însă fata i-o trase cu mult înainte de a lua o decizie şi i-o trecu pe sub braţul stâng”.
Otilia e de la început ocrotitoare. Ea îl introduce în atmosfera familiei şi tot ea face prezentările.

Otilia va urma, ca personaj, structura cunoscută şi abordată şi pentru celelalte. Portretuil fetei este schiţat de la început: „fata părea să aibă 18-19 ani. Faţa măslinie cu nasul mic şi ochii foarte albaştrii arată şi mai copilăroasă între multele bucle şi gulerul de dantelă. Însă în trupul subţiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fără acea slăbiciune suptă şi pătată a Aureliei, era o mare liberate de mişcări, o stăpânire desăvârşită de femeie”.
Otilia scapă de sub tutela autorului ei, G. Călinescu, şi se defineşte prin vorbe, fapte, gesturi, prin comportamentul care stârneşte reacţii diferite în jur. Marina, servitoarea, întâmpină fuga fetei prin iarbă cu un „Haida! A-nceput nebunia!” Felix o urmează şi o admiră tocmai pentru această imprevizibilitate, Pascalopol o ocroteşte văzând în ea o posibilă împlinire, moş Costache se lasă mângâiat, iar Agae şi Aurica se întunecă de invidie. Stănică nu pierde ocazia să exclame: „Deşteaptă fată!”, iar Titi, să caute un moment când să strecoare o obscenitate, convins că nu este nimic rău în asta.
Fata domină însă totul şi pe toţi, prin generozitate şi printr-o superioritate şlefuită de-a lungul generaţiilor. Fără cel mai mic efort ea se ridică vizibil deasupra celorlalţi.

Pentru Felix, Otilia este prietenă de aceeaşi vârstă, o ocrotitoare. Autorul sugerează că întâlnirea şi apropierea celor doi era predestinată. Arătându-i lui Felix câteva fotografii vechi, de familie, în care părinţii lor apăreau alături,Otilia „Nu ştii că onoraţii noştri părinţi aveau intenţia să ne caăsătorească? Ca la chinezi, mi se pare!”. Poate în virtutea acestei situaţii „Lui Felix, apariţia Otiliei îi dădu un sentiment inedit, de mult presimţit”. Relaţia pare a se fi înfiripat din copilărie, acum nu era decât o confirmare căci „Felix nu văzuse pe Costache Giurgiuveanu decât cu mulţi ani în urmă, copil, şi tot atunci o cunoscuse şi pe Otilia care era o simplă fetiţă. Dar în fiecare an scria la sărbătorile consacrate şi în alte câteva împrejurări unchiului Costache întrebând ce mai face Otilia, iar Otilia scria Iosif, întrebând ce mai face Felix. Tânărul fiu al doctorului şi Otilia erau astfel în chip oficial intim prin corespondenţă şi desigur că, dacă s-ar fi întâlnit n-ar fi putut decât să continue şi oral stilul familiar din scrisori”.
Fata are neîntrerupte atitudini de protecţie faţă de trei personaje: „papa”, Pascalopol, dar mai ales faţă de Felix. Gesturile ei necenzurate, dar pornite din firescul sentimentelor încântă. Otilia e întruchiparea feminităţii şi a gingăşiei.

Abia sosit în casa „unchiului” Costache, felix face cunoştinţă cu celelalte personaje prin intermediul Otiliei. Ea fixează, adesea cu o notă voluntară, departe de inocenţa cu care îi obisnuise pe cei din jur, statutul lui Felix. Când Costache este întrebat unde „o să stea băiatul?” cu un ton din care se distingea clar aversiunea Aglaei pentru Felix, Otilia răspunde scurt şi fără menajamente pentru sentimentele mătuşii, speriată de apariţia unui potonţial moştenitor al averii bătrânului: „– La noi! explică Otilia”. „Şedea acum cu o coapsă pe marginea fotoliului bătrânului, jucându-şi ca o pendulă piciorul, în vreme ce cu mâna stângă îmbrăţişa capul vădit mulţumit al aceluia”.
Faţă de Leonida Pascalopol, Otilia are gesturi cu înclinaţii materne:
„În vreme ce Aglae reîntocmea jocul, Pascalopol contempla pe Otilia. Aceasta îi potrivea acul cu perlă din cravată, îi scutura uşor umerii, privindu-l cu o graţioasă , maternitate, mereu atârnată pe marginea scaunului”.

Protecţia Otiliei faţă de felix include „supravegherea” jumătate copilăroasă, jumătate maternă a oricăror îndeletniciri gospodăreşti ce pot avea oarecare tangenţă cu ea. Otilia uită la un moment dat de musafirul abia sosit, apoi se repede spre el cu gândul de a repara o greşeală de neiertat:
„– Ţi-e somn?
Ochii lui Felix şi ora înaintată făceau întrebarea de prisos”.
Fata e sincer îngrijorată căci a uitat să-i pregătească o cameră şi, spre a rezolva problema, îi oferă pentru o noapte camera ei.
Felix este însă cel mai apropiat de ea. Intimitatea interiorului ei îl fascinează din prima noapte petrecută în casa din strada Antim. Îl impresionează amestecul de lucruri, intimitatea lor şi mai ales diversitatea preocupărilor fetei.

Compoziţia interiorului îmbină elemente ce fac parte din structura psihică a personajului observat doar în cursul unei treceri în revistă a decorului. Arhitectura personajului aşază alături moda, notele muzicale pentru pianoforte şi romane franţuzeşti din colecţia Calmann – Lévi, „ilustrată şi cartonată”. Din câteva detalii se recompune o Otilie plină de feminitate, o intelectuală rafinată şi o fire sensibilă la frumos.
Personajul se autocaracterizează în diverse rânduri. După ce termină de cântat o bucată muzicală, lasă mâinile în poală şi exclamă: „Ce sentimentală sunt!”. Îi mărturiseşte lui Felix o veşnică tulburare interioară: „Îmi vine uneori să alerg – spuse ea lui Felix care şedea în picioare puţin încurcat de rochia şi nimicurile cărora le slujea de curier – să zbor. Felix – adăugă ea confidenţial – vrei să fugim? Hai să fugim! Şi mai înainte ca tânărul să se dezmeticească, deschise uşa de perete şi începu să alerge prin curte”.

Otilia derutează pentru că trece brusc de la o stare la alta. E conştientă de asta: „Eu am un temperament nefericit: mă plictisesc repede, sufăr când sunt contrariată”, „sunt foarte capricioasă, vreau să fiu liberă”.
Fata apare diferit în ochii celor din jur. Fiecare înţelege o parte din ea, nimeni nu o poate pătrunde.
Aglae o consideră o „zănatică”, o dispreţuieşte vizibil şi o bruschează cu vorbe ireverenţioase. Când Titi „îndrăzni un gest oarecare de concupiscenţă, care irită pe fată”, Aglae se revoltă nu asupra băiatului, ci asupra ei: „– Nici nu a pus mâna băiatul pe ea. Şi dacă ar fi pus, ce? Fete ca ea pentru asta sunt. Să trăiască discret cu băieţii de familie, să-i ferească de alte lucruri mai rele”. Drept rezultat „Otilia apăru pe uşă cu coama mânioasă, cu ochii încărcaţi de fulgere”.

Stănică, aflând despre logodna Otiliei cu Pascalopol, încearcă să-l determine pe moşier să înţeleagă adevărata situaţie a Otiliei, spunându-i că ea „e tânără neexperimentată, ...

  • pag. 1
  • pag. 2
  • pag. 3

Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Filmulete haioase Filme, poante si cele mai tari faze Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

Referat.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat politica de confidentialitate pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles