Oxigen

Oxigenul a fost descoperit de către Carl Wilhelm Scheele (1772) şi Joseph Priestley (1774), independent unul de altul. Joseph Priestley a introdus o cantitate de oxid roşu de mercur într-o capsulă aşezată sub un clopot de sticlă din care se scosese aerul şi care a fost cufundat parţial în mercur.

După încălzirea capsulei, focalizând cu ajutorul unei lentile solare, el a constatat prezenţa unui gaz. Chimistul a numit noua prezenţă gazoasă „aer deflogisticat”.Antoine Lavoisier dă „aerului deflogisticat” o nouă denumire - oxigen (oxus = acid, genae = a produce).

Astfel cuvântul oxigen înseamnă producător de acizi . Denumirea propusă de Lavoisier provine dintr-o eroare a marelui chimist care considera că toţi acizii conţin oxigen.

Doctorii si oamenii de stiinta au inceput sa trateze anumite disfunctii si boli cu ajutorul oxigenului, de mai bine de 100 de ani.

Afectiunile pielii au fost la inceput tratate cu ajutorul ultravioletelor(care activeaza procesul de oxidare cind sint absorbite in singe), pe la sfirsitul secolului al XIX-lea de catre Niels Finsen, iar peroxidul este folosit inca din anul 1884.Oxigenul detine 21 procente din volumul atmosferei sau 23.15 procente din greutatea ei

-85,8 procente din greutatea oceanelor (88,8 procente de apã purã este oxigen) si, drept constituant al marei pãrþi a rocilor si mineralelor,
-46,7 procente din greutatea crustei solide a Pãmântului.

Oxigenul cuprinde 60 procente a corpului uman.
- e administrat pacietilor care au probleme de respiraþie si celor ce zboarã la mari altitudini unde concentraþia sãracã de oxigen nu poate oferi o respiraþie normalã. aerul îmbogãtit cu oxigen este folosit la furnalele deschise ale combinatelor siderurgice.

-se utilizează în medicină
-butelii pentru scafandri
-albirea ţesăturilor
-sudură
-tăierea metalelor
-sinteza acizilor
-motoare
-obţinerea experimentelor

-dioxigenul (O2) reprezintă 21% din aer şi este un element esenţial pentru supravieţuirea tuturor vietuiţoarelor de pe Pământ. Există totuşi bacterii care pot trăi fără prezenţa oxigenului (de exemplu, bacteriile sulfuroase).
-întreţine viaţa şi arderea