Paralela intre tehnicile clasice si cele moderne

Cu timpul (de exemplu in studiile realizate de Gysbers) acest concept a capatat o conotatie mai ampla, in stabilirea semnificatiei sale luandu-se in considerare o abordare tridimensionala a individului, avand in vedere rolurile indeplinite de acesta, locurile, spatiile concrete in care acesta traieste si evenimentele din viata sa.

Psihologia carierei integreaza o serie de tehnici si metode din psihologia profesiilor intr-o abordare diferentiata, centrata pe un punct de vedere dinamic si evolutiv atat asupra individului cat si asupra societatii in ansamblu.

In teoriile clasice, cariera este interpretata drept totalitatea tipurilor de munca pe care cineva le indeplineste in viata sau, intr-o alta formulare, ca "succesiunea de profesiuni, indeletniciri si pozitii pe care le are o persoana in decursul perioadei active a vietii" (Super, D., in Zlate M., 2001, p. 426).

Definitiile moderne sunt insa mult mai cuprinzatoare decat cele clasice. In contextul psihologiei moderne, dezvoltarea carierei se refera la procesele psihologice si comportamentale ca si la factorii contextuali care influenfeaza cariera unei persoane de-a lungul vietii. Intr-un sens concret, carierele reprezinta manifestarea incercarilor unei persoane de a da sens experientelor pe care le traieste de-a lungul vietii.

Procesul dezvoltarii carierei este, in esenta o calatorie spirituala care reflecta alegerile oamenilor. La noi in tara, necesitatea unei psihologii a carierei mult mai complexa si mai dinamica pare a fi impusa de o serie de cauze legate de: cresterea complexitatii structurii ocupationale si organizationale a societatii;

Schimbarea tehnologica rapida, care cere adaptabilitate, flexibilitate si receptivitate; cresterea interesului national in necesitatea dezvoltarii si utilizarii potentialului fiecarei persoane; cautarea ardenta a valorilor care sa dea sens vietii; necesitatea instruirii specializate pentru a obtine un loc de munca bine cotat; deziluzia traita de unii tineri cu dificultati in ceea ce priveste propria lor educatie, dar si de adultii care trebuie sa se adapteze la noile conditii impuse de schimbarile societatii.

Cercetatorul Donald Super, a propus un model conform caruia dezvoltarea carierei, apare ca un proces care se desfasoara de-a lungul vietii, activitatea de munca fiind plasata in contextul rolurilor multiple pe care fiecare dintre noi le indeplineste in viata. Super realizeaza o teorie segmentala care descrie trei aspecte cheie ale dezvoltarii carierei cum sunt: dinamica vietii, spatiul vietii si conceptul de sine.

In 1953 Super a propus o lista de zece afirmatii care mai apoi a fost modificata rezultand teoria celor trei segmente care au fost amintite mai sus. ,,Combinarea simultana a rolurilor pe care noi le indeplinim in viata constituie stilul de viata; combinarea lor secventiala structureaza spatiul de viata si constituie ciclul vietii. Structura totala reprezinta pattern-ul carierei." (Super, 1980, citat de Niles, S.G; Harris-Bowlsbey, JoAnn, 2002, p.35).

Super precizeaza faptul ca oamenii tind sa indeplineasca 9 roluri majore de-a lungul vietii: 1. fiu sau fiica; 2. student; 3. persoana aflata in timpul liber; 4. cetatean; 5. angajat; 6. sot sau sotie (partener); 7. gospodar; 8. parinte si 9. pensionar. Toate aceste roluri sunt in general jucate in teatre specifice: acasa, la scoala, la locul de munca sau in comunitate.

Participarea eficienta la roluri poate fi dificil de atins datorita faptului ca deseori, datorita interactiunii permanente care exista intre ele, pot sa apara situatii conflictuale in care persoana sa aiba posibilitati scazute de exprimare si de valorificare a propriului potential.

In egala masura, insa, atunci cand rolurile se sustin si se imbina armonios, creeaza cadrul adecvat, optim pentru exprimarea valorii personale a individului si ofera un plus de echilibru si de satisfactie vietii acestuia.