Peste varfuri de Mihai Eminescu

Imaginile vizuale in poezia Peste varfuri de Mihai Eminescu (luna trece peste codrul de arini) se impletesc cu cele auditive, care predomina (codru-si bate frunza lin – fosneste; cornul suna). In poezia Peste varfuri de Mihai Eminescu noaptea simbolizeaza intunericul mortii, iar sunetul melancolic al cornului – dorul unui suflet nemangaiet, invocate de poet in strofa a doua.

Interogatiile din ultima strofa a poeziei Peste varfuri exprima un sentiment apasator de singuratate. Corespondenta dintre cadrul natural si starea sufleteasca a poetului se realizeaza si prin elemente stilistice: epitetele lin, melancolic, nemangaiet, de moarte, fermecata, dulce sintetizeaza atitudinea poetului in fata mortii, pe care o considera o dulce si trista izbavire; repetitiile mai departe, mai departe, mai incet, tot mai incet imprima un ritm ascendent sentimentului de dor si intensificarea detasarii eului liric de lume; numeroasele inversiuni, prezente in toate strofele, au rolul de sublinia importanta unor cuvinte sau grupuri de cuvinte (melancolic, sufletu-mi nemangaiet), dar si de a pastra structura versurilor.

Pentru realizarea ritmului, masurii (de 7-8 silabe) si rimei imbratisate, poetul recurge la licente (folosirea substantivului luna la forma nearticulata in prima strofa si segmentarea adverbului vreodata in ultimul vers), la suprimarea unor sunete si rostirea impreuna a unor cuvinte (codru-si, sufletu-mi, tine-ntorn), la regionalisme (nemangaiet) si arhaisme (intorn).