Praslea cel voinic si merele de aur - Povestire

Praslea cel voinic si merele de aur
Împăratul avea trei fii, iar cei doi fii mai mari se lăudau că vor culege merele, dar nu au reuşit, pentru că pe la miezul nopţii îi apucă un somn copleşitor şi merele erau furate. Cu greu împăratul se induplecă să-l lase şi pe fiul cel mic, Prâslea, să încerce să păzeasca mărul.

Intriga acţiunii o constituie izbânda lui Prâslea. El şi-a luat " două ţepuşe, arcul şi tolba cu săgeţi " şi aşezându-se între cele două ţepuşe şi-a biruit somnul şi auzind un zgomot, a tras trei săgeţi şi a reuşit să alunge hoţul. Apoi a dus merele tatălui său care s-a bucurat foarte mult.

Desfăşurarea acţuinii este constituită din încercările pe care trebuie să le depăşească Prâslea. Acesta cere voie împăratului să plece pe urmele hoţului ca să-l prindă. El pleacă însoţit de fraţii mai mari, care prinseseră pizmă pe el, pentru că-i facuse de ruşine. Mergând după urma de sânge a zmeului, fraţii ajung la o prăpastie. Prâslea are curaj să se lase până jos, iar cei doi fraţi îl aşteaptă sus.

Pe celălalt tărâm trăiau trei fraţi zmei, care au răpit trei fete de împărat pe care doreau sa le aibă de soţii fără voia lor. Prâslea luptă cu zmeii pe rând, îi învinge şi eliberează fetele de împărat. Cu ajutorul fetelor, Prâslea prefăcu palatele în mere de aramă, de argint şi de aur şi merg împreună spre casă. Ajunşi la groapa din care trebuia să fie scoşi pe tărâmul omenesc, Prâslea dă fetelor un bileţel în care era desemnat viitorul soţ.

Intuind că fraţii lui vor să-l piară, el a legat de frânghie o piatră căreia i-a pus o căciulă şi a văzut cum fraţii lui au dat drumul frânghiei pentru a-l pierde. Crezând că Prâslea s-a prăpădit, fraţii anunţă la împărăţie "cu prefăcută mâhnire" că fiul cel mic a murit, apoi se cununară după cum rânduise Prâslea cu fetele mai mari. Rămas pe tărâmul zmeilor, Prâslea vede un balaur care ameninţă viaţa unor pui de zgripţuroaică. Îl omoară salvându-i, iar mama puilor îl scoate pe Prâslea pe tărâmul oamenilor.

Ajungând la împaraţia tatălui său, Prâslea află de supărarea fetei cele mici şi că ea a cerut peţitorilor ca dar " o furcă de aur, care să toarcă singură ", " cloşca cu puii cu totul şi cu totul de aur".Angajându-se ca ucenic la un argintar, el reuşeşte să facă obiectele cerute de fată şi meşterul i le-a dus. Fata cere să fie adus la palat meşterul care a lucrat aceste obiecte, ştiind că acestea nu puteau fi facute decât de Prâslea. Îmbrăcat în " haine noi " este dus la palat şi fata îl recunoaşte pe Prâslea care mărturişeşte şi povesteşte toată istoria sa, arătându-le mărul de aur.

Deznodământul basmului constă în pedepsirea celor vinovaţi. Împăratul supărat cere răsplată dreaptă pentru faptele săvârşite. Prâslea îl lasă pe Dumnezeu să-i pedepsească pe fraţii vicleni.