Razboaiele medice

În 499, Ionia se revoltă împotriva dominaţiei persane.Apelul de ajutor lansat către cetăţile greceşti de pe celălalt mal al Mării Egee nu găseşte ecou decât la Atena şi la Eretria, care trimit un modest contigent de trupe, acestea reuşesc să incendieze Sardeş capitala satrapiei, după care se retrag.Insurecţia se extinde în Coria şi Cipru.

Reactia persană nu întârzie: rebeliunea este zdrobită şi în 494, Miletul, de unde pornise revolta, este luat cu asalt şi cucerit.Satrapul Astaphernes se arată totuşi moderat în ceea ce priveşte represiunea şi pentru a calma spiritele, permite dezvoltarea în oraşele elene a unui regim de autonomie civică, fără însă a renunţa la perceperea unui tribut.

Intervenţia militară a lui Darius în Asia Mică îi atrăsese acestuia atenţia către Occident şi trezise poate în el idei expansioniste, ori măcar îi stârnise dorinţa de a împune în Grecia regimuri care să-i fie favoribile în scopul de a elimina riscul difilcutăţilor pe care le aveau cu grecii din Asia Mică incităţi de compatrioţi lor din Europa.În cursul verii anului 490 o importantă escadră persană îşi face apariţia în Marea Egee, sub conducerea amiralului Datis.Naxos este incendiată, Eretria este jefuită şi pârjolită.

Persanii debarcă la Marathon, pe coasta orientală a Aticăi.Însă, sub conducerea lui Miltiade, un contigent grec compus din 10000 de atenieni şi 1000 de plateeni îi atacă şi îi pun în derută, provocându-le unele pierderii, Datis ridică ancora şi renunţând să mai debarce la Phaleron, face cale întoarsă în Asia.Atenienii consideră că au reputat o mare victorie, cu care nu vor conteni să se laude.Ei susţin că, prin actiunea lor, au salvat Grecia de asaltul barbarilor.