Razboiul peloponesiac

Razboiul peloponesiac va avea loc dupa 50 de ani de la razboaiele grecilor purtate cu persii, asa numitele razboaie medice. Toata aceasta jumatate de secol va fi marcata de opozitia Persia-Atena. Liga maritimă attiko-delică, a avut o semnificaţie deosebită pentru ideea luptei naţionale împotriva perşilor, incheiată glorios pentru helleni prin ‘pacea lui Kallias’ din anul 449 î.Hr. De asemenea si dezvoltarea politicii a fost dusă mai departe nu de un polis, ci de alianţe hegemoniale, peloponesiacă sau attiko-delică.

Ce reprezinta Liga attiko-delica?
Liga maritimă attiko-dellică, sau Liga de la Delos, cum mai este cunoscută, reprezintă o consecinţă a înfrângerii lui Xerxes şi o concurentă a Ligii peloponesiace. Imediat după bătălia de la Mykale, Atena, datorită lui Aristeides, pune bazele Ligii de la Delos, constituită dintr-un număr de insule şi de polisuri ioniene şi eoliene. Ea apărea în cadrul alianţei hellenice condusă de Sparta, cu rolul de a continua războaiele medice şi de a-i proteja pe hellenii mikroasiatici.

Liga se numea in realitate “atenienii si aliatii lor”.
Liga de la Delos se prezintă ca formă exterioară îmbrăcată într-o alianţă ofensivă şi defensivă cu caracter permanent. În cadrul acestei Ligi, Chios, Samos, Lesbos, erau datoare a pune la dispoziţia forţelor armate ale Ligii nave militare, în vreme ce polisurile mai mici trebuiau să depună un phoros, adică o contribuţie bănească, în tezaurul Ligii, aflat la templul lui Apollo şi al Artemidei din Delos. Tezaurul era administrat de aşa-numiţii hellenotamiai, care erau aleşi de ekklesia ateniană.

Şedinţele se ţineau la Delos, fiecare membru având un vot, indiferent de mărimea sau forţa sa. În cadrul Ligii aveau să se dezvăluie în timp un mare dezavantaj, dat fiind că membrii Ligii erau legaţi etern în această alianţă. Atena va utiliza această clauză, reprimând cu brutalitate orice încercare de emancipare.

Spartanii, conducatori ai Ligii Peloponesiace nu au fost in totalitate de acord cu intreprinderea atenienilor, insa dorinta lor de a se retrage din razboiul persan a favorizat intemeierea acestei ligi. Pe langa aceasta problema a spartanilor s-au mai adaugat si confruntarile interne din cadrul acestui polis care nu au facut decat sa stopeze o reactive spartana. Pe fondul acestor evenimente in anul 462 i.Hr. se va rupe alianta dintre Sparta si Atena incheiata inainte de expeditia lui Xerxes.

Dupa ruperea pacii in anul 462 i.Hr. Liga de la Delos se va concentra doar asupra raboaielor cu persii si a cuceririi de teritorii. In perioada urmatoare atenienii isi vor atrage de partea lor Megara si Korinthul, iar in anul 456 I.Hr. supun si Egina.

Deja in anul 455 i.Hr. atenienii detineau teritoriul de la istmul Korinth pana la golful Malic, Thessalia, iar orasele dorice Egina, Megara si Troizen devenisera member ale Ligii de la Delos. Intre timp Sparta era angajata in războiul mesenic (459 î.Hr.) care se va incheia cu infrangerea acesteia.

Dar intre anii 456 şi 454 î.Hr. are loc contraofensiva persană în Egipt, care determină câteva modificări în cadru Ligii şi în relaţiile cu Sparta. Megabyzes a restabilit stăpânirea persană în Egipt, înfrângând pe atenieni şi cucerind insula Cipru. În 450 î.Hr., Kimon revine din exil şi îi înfrânge pe perşi în apele Ciprului cu o flotă de 200 de corăbii.

În anul 449 î.Hr., se încheie pacea lui Kallias între greci şi perşi. După încheierea păcii, Perikles intenţionează convocarea unui congres panhellenic, care să trateze păstrarea păcii, siguranţa mărilor, reconstrucţia templelor distruse de perşi. Sparta nu ia parte la acest congres. Dar in 445 î.Hr., Sparta şi Atena vor încheia o pace de 30 de ani.Tot in anul 449 i.Hr., Liga de la Delos isi va impune hegemonia iar din acel moment aliatii au fost tratati ca niste supusi.