• Administratie
• Agronomie
• Astronomie
• Automatica

• Biologie
• Chimie
• Contabilitate
• Drept

• Economie
• Engleza
• Filozofie
• Finante-Banci

• Fizica
• Franceza
• Geografie
• Informatica

• Istorie
• Jurnalism
• Management
• Marketing

• Matematica
• Mecanica
• Medicina
• Psihologie

• Publicitate-PR
• Religie
• Romana
• Stiinte Politice

Vezi toate materiile

Home : Referate Istorie : Reformele lui Constantin Voda Mavrocordat desfiintarea Rumaniei

Reformele lui Constantin Voda Mavrocordat desfiintarea Rumaniei

Constantin Mavrocordat , figură reprezentativă în analele domniilor fanariote prin eruduţia şi legăturile sale externe, a dobândit prerogativele de domn din anul 1730, odată cu moartea tatalui său, ocupând de 6 ori tronul Tării Romaneşti si de 4 ori pe cel al Moldovei, in perioada 1730 - 1769 .

In prima jumatate a secolului al XVIII lea, obligatiile rumânilor (Tara Românească) si a vecinilor (Moldova) fata de stapanii de mosii au căpătat tot mai mult conţinutul unei adevarate robii. Absenţa unor reglementări precise privind claca si ramanerea ei la dispozitia boierilor, vinderea individuală a rumânilor si a vecinilor, in afara mosiei, duc la accentuarea conflictelor sociale pănă la radicalizarea lor.

Degenerarea situaţiei catre conditia robiei s-a remarcat incepand din a doua jumatate a sec. XVII, determinată pe de o parte de abuzurile stapanilor, iar pe de alta de imposibilitatea ţăranilor de a opune rezistenta stăpânilor de pământ. Treptat, dreptul lor de proprietate asupra pamantului a fost convertit doar în drept de folosinta, la care se aduga proprietatea asupra uneltelor de munca , inventarul gospodariei si vitele . Fuga in masa a taranilor şi revoltele /răscoale semnalate pe diverse proprietăţi au impus necesitatea reglementării raporturilor dintre tarani si stapani de mosii .

Desfiintarea rumâniei si a veciniei a fost acceptată de domnii celor doua Ţari Romane in primul rand pentru a pune capat fugii in masa a taranilor pe alte mosii,( in paduri, la munte, peste granite) dat fiind că aceasta avea repercursiuni asupra visteriei prin scaderea evidenta a numarului contribuabilor datorita dublei dependente pe care acestia o aveau atat fata de stapanul feudal, cat si fata de domnie( cu podvezi, cai de olac, conace, lucrul domnesc, etc.).

Domnia însă, era direct interesata în actiunea de sporire a numarului contribuabililor, dar era constrânsă si de ordinal Portii, care, alarmata de proportiile luate de fuga taranilor, a trimis firman domnului C. Mavrocordat poruncindu-i sa treacă la pedepse mai aspre faţă de cei care se vor opune masurilor prevăzute, atat faţă de taranii care fugeau neplatindu-si darile, cat si faţă de boierii care s-ar fi opus reformelor menite sa-i aduca inapoi pe fugari. Pretenţiile mereu crecânde ale Porţii au dus la cresterea fiscalitatii, influentand raporturile sociale şi impunand schimbari in structura relatiilor agrare din cele două Ţări Române. Reforma lui Mavrocordat a fost consecinta directă a acestei conjuncturi.

Au existat şi anterior încercări de reglementare a relaţiilor dintre stăpânii de moşii şi rumânii copleşiţi de dări.
Esenta reformei lui C. Mavrocordat din 1746 din Ţara Românească a constat in reglementarea de catre stat a obligatiilor taranilor dependenti, care pana atunci se aflau la discretia stapanilor de mosie. Hotărârea adunării obsteşti a Tării Românesti, primind întăritura domnului la data de 5 august 1746 , era actul juridic cu putere de lege care consfinţea eliberarea din rumânie, stabilind totodată condiţiile de aplicare a prevederilor sale.
In preambulul actului boierii încercau să confere hotărârii un sens uman, cu conotaţii religioase, artătând că rumânia nu este de nici un folos, ci şi de mare pagubă sufletului creştinescu şi de mare pagubă sufletului nostru, iar desfiinţarea sa ar fi mai mult pentru uşurarea sufletelor noastre şi a părinţilor, a moşilor şi strămoşilor...

Boierii precizau că moşteniseră acest vechiu si rau obiceiu al rumâniei, carele de la mosii si stramosii nostrii pana astazi au ramas asupra capului nostru, cu intenţia desigur de a se dezvinovăţi în ochii contemporanilor. In continuare stabileau că măsura se aplica pentru rumânii ce i-am avut până acum la stăpânirea noastră, fiind vânduţi cu moşiile lor den vremile cele vechi la strămoşii noştrii, adăugând că ori la cine den neamul boierescu sau la mănăstiri vor fi rumâni cu moşiile lor , interveneau cu o formulă restrictivă în sensul că moşiile să rămână la stăpânirea noastră să le stăpânim cum şi până acum…In consecinţă stăpânii de moşii îşi păstrau în continuare privilegiul de a deţine pământul, ţăranii eliberaţi neavând decât dreptul de a-l munci.

Actul amintea şi posibilitatea că unii proprietari nu vor fi de acord cu această măsură, de aceea consemna care dintre noi va vrea den bună voiţa lui ca să-i iarte pentru a sa pomenire, bine va face; iar de nu va vrea(…)să aibă a face acei rumâni cum vor putea… Oricare ar fi fost varianta, rumânii eliberaţi aveau obligaţia să dea bani de fieştecare cap câte taleri zece şi să se răscumpere şi, şi cu voe de va fi stăpânului său şi fără voe, ei să facă bani şi să-i dea la stăpânul său..

Se consemna şi soluţia în cazul împotrivirii stăpânilor de moşii şi a refuzului de a primi plata răscumpărării…şi nevrându să-i priimească , va veni de va face jalbă la divan, dar nu li se oferea nici o garanţie juridică de soluţionare, totul rămânând în continuare la discreţia divanelor de judecată, care, după cum se ştie, erau constituite din marii boieri.
Actul era contrasemnat de 64 de boieri mari şi mici, dar şi de către reprezentanţii bisericii, direct interesaţi în noua formă de stăpânire a pământului şi de exercitare a obligaţiilor de clacă.